Adaptarea cinematografica a cartii lui Khaled Hosseini si-a castigat foarte multi fani. Ba mai mult, se spune ca insusi autorul a izbucnit in lacrimi dupa ce a vazut filmul.
Cei doi copii-actori isi joaca rolurile excelent. Mai ales in prima dintre scene, in care baiatul, care interpreteaza rolul loialului Hassan, spune: „Daca imi ceri sa mananc pamant, o sa mananc. Dar stiu ca nu o sa imi ceri”. Ceilalti actori, care sunt atat profesionisti cat si amatori, au si ei o prestanta credibila.
Din cauza faptului ca acest film este foarte controversat ( datorita unora dintre subiectele prezentate in film, actorii si echipa de filmare s-au temut pentru viata lor ), majoritatea spectatorilor se asteapta sa aiba un nivel ridicat de violenta si cruzime. Dar e o idee total gresita. Felul in care regizorizorul manevreaza camera, prin si in jurul acestor subiecte delicate, este de-a dreptul miscator. Filmul este filmat … si nu ati ghici asta niciodata… in mare parte in China, dar scenele ce ar trebui sa aiba loc in Afganistan sunt foarte convingatoare. Ne sunt oferite o serie de „introduceri”, ce sunt atat socante cat si interesante, in cultura si politica afgana. Descrierea vietii cotidiene din Afganistanul aflat sub controlul talibanilor este cat se poate de reala si infricosatoare.
Regasim in film ideile de prietenie, valori umane si curaj ce sunt universale, iar filmul le dezvolta suficient de bine incat sa transforme totul intr-o poveste teribil de trista. Da, ati inteles bine, filmul este trist, foarte trist ca subiect, iar grija cu care a fost realizat ne mai ofera un pic de speranta in cadrul cinematografiei moderne.
Sa nu va asteptati sa fie pe picior de egalitate cu cartea. Pentru a realiza asa ceva, filmul ar trebui sa aiba o lungime de cateva ore. Scena in care Amir afla adevarul despre Hassan , dureaza in jur de un minut in film. Aceeasi scena, in carte, se intinde pe aproape 20 de pagini. Cu toate acestea este un film excelent si care ar trebui vazut de orice persoana care intelege ca valorile umane se aplica…. atunci cand se poate. Scena de la orfelinat in care Amir il acuza pe director de lasitate…
Daca considerati ca acest film trebuie vizionat, va rog sa lasati un comentariu.
O sa ma uit la acest film. Ma intreb cum de mi-a scapat pana acum. 🙂 Multumim de recomandare!
Sunt fara numar, sunt ditamai cinefilul care cam fuge de vadul comercial al cinematografiei. Din pacate cheful sau mai bine zis timpul meu de a scrie despre ele….e numarat 🙁
Am vazut filmul si chiar merita vazut. Ma impresionat foarte mult si mai ales mi-a deschis brusc apetitul pentru filmele non-americane. Si am vazut un film turcesc foarte bun, un film suedez foarte bun, mai multe nemtesti, frantuzesti…