Evangheliile sinoptice reprezinta trei dintre cele patru evanghelii canonice: Matei, Marcu și Luca. Se numesc sinoptice deoarece pot fi aranjate in coloane paralele pentru a se observa asemanarile si diferentele dintre ele in relatarea acelorasi evenimente.
Problemele fundamentale ale acestor evanghelii sinoptice sunt determinarea relatiei literare dintre acestea trei si determinarea relatiei lor cu Evanghelia dupa Ioan.
Cuvantul „sinoptic” provine din greaca, „syn” – impreuna, si „optic” – vazut.
Problema sinoptica
Este posibil sa fi existat o relatie directa, unul dintre evanghelisti sa fi fost in posesia unei alte evanghelii, sau o relatie indirecta: doi evanghelisti sa fi avut acces la aceeasi sursa. Sursele putand fi atat scrise cat si transmise pe cale orala.
Problema sinoptica este evitata de crestini, negand existenta unei relatii literare intre cele trei evanghelii, acestia sustinand ca au fost scrise independent. Se sustine ca nu exista nevoie de o explicatie pentru asemanarile dintre cele trei evanghelii deoarece au fost scrise sub inspiratia „Duhului Sfant”. O alta pozitie postuleaza o traditie orala comuna in spatele evangheliilor sinoptice, explicand diferentele ca fiind rezultatul variatiilor traditiei sau interventii editoriale.
Un procent de 89% din Marcu este gasit si in Matei, iar 72% din Marcu este gasit si in Luca. Materialul comun al acestor trei carti constituie Traditia Tripla.
Traditia Tripla este in mare parte narativa insa contine si material citat. Datorita procentului mare gasit si in Marcu, se mai numeste si Traditia lui Marcu.
In stanga in imagine puteti vedea doua pasaje paralele din Matei si Luca. Portiunile identice sunt marcate cu rosu.
In Traditia Tripla, ordinea sub-sectiunilor este in mare parte impartita intre Matei si Marcu sau Luca si Marcu, sau in toate trei. Acest lucru arata ca Marcu este legatura intre Matei si Luca, fiind posibile urmatoarele scenarii:
Relatia indirecta. Daca Matei, Marcu si Luca reprezinta revizii independente ale unei surse comune, atunci Marcu a reprezentat cel mai bine evenimentele.
Relatia directa. Butler a aratat ca sunt posibile patru situatii. Matei si Luca au copiat din Evanghelia lui Marcu. Luca a copiat pe Marcu care l-a copiat pe Matei (ipoteza Augustiana). Matei l-a copiat pe Marcu care l-a copiat pe Luca (astfel Luca reprezentand sursa comuna. Ipoteza nu are multi sustinatori). Sau, in cele din urma, a patra ipoteza: Marcu a combinat Evanghelia lui Matei cu cea a lui Luca (ipoteza Griesbach)
Exista si ipoteza conform careia Matei si Luca sa fi copiat independent dintr-o colectie numita Q.
O comparatie indeaproape a textelor din Tripla Traditie arata ca Matei si Marcu sunt foarte apropiate, spre deosebire de Luca.
Documentul Q
Ipoteza existentei unei a doua surse arata ca Matei si Luca au copiat independent dupa Marcu si au adaugat in mod independent material dintr-o colectie numita Q. Nu se exclude nici posibilitatea ca cei doi sa fi fost in posesia unei revizii neatestate a lui Marcu.
Sursa Q, sau documentul Q reprezinta o sursa ipotetica pentru evangheliile lui Matei, si Luca. Documentul Q defineste materialul comun gasit in Matei si Luca, dar care nu se gaseste in Marcu. Acest text stravechi contine citate de-ale lui Isus, miracole insa nu zice nimic de moartea si invierea sa.
Evanghelia dupa Marcu (70 e.n. +,- 20)
Evanghelia dupa Marcu a fost scrisa la Roma de Silvan, povestita prin Petru. Finalul evangheliei, mai exact capitolul 16, versetele 9 – 20, unde Isus a inviat, a fost adaugat mult mai tarziu, in jurul anului 400, dovada fiind ca in scrierile mai vechi ale bisericii acest fragment nu exista. In plus, sfarsitul prezinta unele caracteristici stilistice care sugereaza de asemenea ca provenienta textului este una externa.
Marcu 5:12. „V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.”
In mod traditional se crede ca a fost scrisa de insasi Marcu. Clement din Alexandria, scria la sfarsitul secolului 2, ca Marcu a facut un apel celor care au auzit vorbele lui Petru la Roma pentru a scrie ceea ce apostolii au spus.
Vocabularul latinizat folosit arata posibilitatea ca evanghelia sa fi fost scrisa la Roma.
„Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza.” Petru, 5:13. Babilon fiind interpretat si ca „nume de cod” pentru Roma, dat fiind faptul ca faimosul oras stravechi a incetat sa existe in anul 275.
Potrivit lui Eusebiu, Marcu a scris evanghelia dupa cele auzite de la predicile lui Petru la Roma.
In general, este acceptat faptul ca Evanghelia lui Marcu a fost prima scrisa dintre cele canonice si este acceptata ca sursa primara. Nu doar criticii moderni sustin aceasta concluzie, ci si parintii bisericii. Evanghelia lui Marcu ofera o cronologie generala, de la botezul lui Isus pana la gasirea mormantului gol.
Evanghelia lui Marcu este combinata cu documentul Q, un document foarte controversat. Daca e existat intradevar, nu se intelege de ce un document atat de important ce a stat la baza evangheliilor canonice a fost pierdut in totalitate.
Evanghelia dupa Marcu este cea mai scurta dintre evangheliile canonice.
Evanghelia dupa Matei (80-100 e.n.)
Evanghelia dupa Matei prezinta viata, misiunea, moartea si invierea lui Isus din Nazaret. Evanghelia este aliniata cu iudaismul primului secol, si are legaturi cu evangheliile iudeo-crestine.
Evanghelia dupa Matei a fost scrisa probabil in primul secol de un iudeo-crestin. Traditia crestina sustine ca autorul a fost un apostol numit Matei.
Evanghelia dupa Matei contine in jur de 612 versete din cele 662 din Evanghelia dupa Marcu, si majoritatea, in aceeasi ordine. Matei a modificat unele fraze sau cuvinte neobisnuite ce il puteau pune pe Isus intr-o lumina negativa. De exemplu, a scos pasaje critice la adresa lui Isus precum „si-a iesit din minti” (Marcu 3:21), „este stapanit de Beelzebul;” (Marcu 3:22) sau „Invatatorule, nu-ti pasa ca pierim?” (Marcu 4:38) etc.
Desi autorul a scris evanghelia din punctul sau de vedere, structura propozitiilor si alegerea cuvintelor indica faptul ca Matei a copiat texte din alte evanghelii, fie au copiat unul dupa altul, fie toti trei au copiat din aceeasi sursa comuna.
Aceasta problema sinoptica a creat o problema in viziunea traditionala a compozitiei.
O solutie la aceasta problema este ipoteza Farrer, care sustine ca Matei a imprumutat material din Marcu, iar Evanghelia dupa Luca a fost scrisa ultima, folosind ca sursa atat Evanghelia lui Matei cat si cea a lui Marcu.
Cea mai populara idee este cea a ipotezei a doua surse, Matei a imprumutat de la Marcu si din inca o colectie de texte, numita Documentul Q.
Evanghelia dupa Luca (80 e.n. +,- 20)
Evanghelia dupa Luca este bazata pe scrierile din Evanghelia lui Marcu, Documentul Q si faptele apostolilor, ultima, de acelasi autor.
Evanghelia dupa Luca este a treia si cea mai lunga din cele 4 evanghelii canonice. Aceasta evanghelie sinoptica prezinta viata lui Isus din Nazaret. Detaliaza evenimente de la nasterea sa pana la inviere. Autorul se identifica ca fiind Luca Evanghelistul. Unele intamplari populare precum cea cu bunul samaritean se gasesc doar in aceasta evanghelie. Aceasta evanghelie are o inclinatie spre activitatea Sfantului Duh si pe rugaciune.
Evanghelia dupa Luca si Evanghelia dupa Marcu prezinta aceeasi sursa comuna, ipotetica, Documentul Q. O alta ipoteza ar fi ca ambele au fost bazate pe Evanghelia catre evrei.
Nu se cunoaste cu aproximatie perioada cand a fost scrisa, existand o marja de eroare de 40 de ani, probabil undeva intre anii 60 – 100, e.n. Initial, Evanghelia dupa Luca si Faptele apostolilor au consituit doua volume.
Desi Evanghelia dupa Luca are un autor anonim, in mod popular, este acceptat Luca. La fel ca si in cazul lui Marcu, scrierile sale au fost pentru audienta vorbitorilor de limba greaca a regiunii. Astfel transforma crestinismul intr-o religie universala, si nu una exclusiva doar pentru sectele evreesti. Evanghelia a fost scrisa in limba greaca comuna, oferind o cronologie a vietii lui Isus. Luca a prezentat adesea evenimente intr-o ordine diferita pentru a sustine mai clar temele. De exemplu in Marcu, Isus recruteaza discipolii inainte sa infaptuiasca miracole, in timp ce in Luca, scena recrutarii este mutata dupa infaptuirea primelor miracole.
Majoritatea oamenilor ce au studiat textele biblice spun ca Documentul Q a fost ca o a doua sursa. Martin Hengel a facut o afirmatie si mai controversata, spunand ca Luca a folosit Evanghelia dupa Matei ca sursa.
Autorul evangheliei
Ceea ce se stie sigur, este faptul ca un singur autor a scris atat Evanghelia dupa Luca cat si Faptele apostolilor. Exista o conexiune intre ele, termeni ce se repeta, si mai ales, evidenta ce reiese din prefata fiecarei carti. Ambele prefate sunt adresate lui Teofil. Similaritatile teologice si lingvistice creaza o alta legatura intre cele doua, indicand ca au avut acelasi autor.
In papirusul Bodmer XIV, cel mai vechi manuscris ce contine inceputul evangheliei dateaza din anul 200 e.n, si foloseste titlul „Evanghelia potrivit lui Luca”. Alte surse arata ca autorul este Luca, discipolul lui Pavel din Tars. In evanghelie apar pasaje precum: „dupa ce Pavel a avut viziunea, am plecat spre Macedonia…” Intamplarea este scrisa ca si cum acesta calatorea cu Pavel in timpul misiunilor.
Exista si a doua posibilitate ca autorul evangheliei sa fi fost un crestin anonim care nu a fost martor evenimentelor. In prefata cartii, autorul nu se semneaza si nu sustine explicit ca ar fi fost martorul evenimentelor, cu exceptia pasajelor ce contin cuvantul „noi”. Pasajele sunt scrise la persoana intai plural nefacand referire la el insusi. Scrisorile lui Pavel par a fi in dezacord cu durata si perioada vizitei in Ierusalim, iar Pavel prezinta conversatia destul de diferit fata de scrierile din Fapte. De asemenea, teologia din Luca-Fapte este diferita de cea expusa de Pavel in scrisorile sale. Acest lucru duce la ipoteza ca autorul cartilor Luca-Fapte nu a avut contact direct cu Pavel, ci s-a bazat pe alte surse pentru a-l portretiza pe Pavel. Pasajele ce contin cuvantul „noi” nu pot fi folosite ca dovada pentru a sustine ca Luca ar fi autorul.
Evanghelia dupa Luca se presupune ca fost scrisa in jurul anilor 80-90, dar contine si portiuni adaugate in secolul II – III. Donald Guthrie a datat cartea ca fiind scrisa intre 63-64, in timp ce Helmut Koester sustine ca nu exista nicio dovada ca ar fi scrisa inainte de anul 150 e.n.
Diferentele cronologice, de stil si teologie sugereaza ca autorul nu era familiar cu teologia distinctiva a lui Pavel, ci a scris evanghelia si faptele dupa moartea lui Pavel.
Cel mai vechi manuscris al Evangheliei dupa Luca dateaza din sfarsitul secolului 2 sau inceputul secolului 3. In lipsa unui alt text, aceasta este data scrierii Evangheliei dupa Luca. Manuscrisul poarta numele P4. P75 dateaza de la inceputul secolului 3, iar P45 dateaza din mijlocul secolului 3. Mai exista inca 6 manuscrise, P3, P7, P42, P69, P82, si P97, datand intre secolul 3 si 8, continand portiuni din Evanghelia lui Luca.
„Codex Sinaiticus” si „Vaticanus”, scrise in secolul IV, reprezinta cele mai vechi manuscrise ce contin intregul text al evangheliei.
Domnule Marius Ignătescu, încă de la începutul articolului aţi pornit cu stângul afirmând în mod fals că ,,problema sinoptică este evitată de creştini, negând existenţa unei relaţii literare între cele trei evanghelii.” Care ,,creştini” ? Cu siguranţă, nu creştinii adevăraţi ! La facultăţile de teologie se studiază deschis despre acest subiect, recunoscându-se foarte deschis existenţa acestei relaţii !! Şi DA, evangheliile au fost scrise sub inspiraţia Duhului Sfânt ! Nu sub ,,dictarea” Lui. Poate că nu aveţi încă cunoştinţele necesare despre ce înseamnă inspiraţie, cum lucreză inspiraţia, grade de inspiraţie, tipuri de inspiraţie, etc.
Nu credeţi că ar fi mai înţelept să vă documentaţi mai serios înainte de a scrie ???
P:S: Alte adrese de studiu:
1) http://www.florinlaiu.com/tezaur/alte-subiecte-specifice/61-inspiratia-bibliei-plenara-.html
2) http://www.tornafratre.com/exegeza/evrei-9-4-un-test-pentru-teologia-inspiratiei-totale.php
Alte adrese:
3) http://www.adventist.ro/index/despre-noi/intrebari-si-raspunsuri/65-inspiratia-viata-si-lucrarea-lui-ellen-g-white/551-inspiratia-si-revelati-ce-sunt-si-cum-opereaza.html
4) http://www.revistateologia.ro/downloads/Teologia/3-4_2001.pdf
Nu toata lumea face facultate de teologie, iar sursele pe care ni le prezentati, fie ele si de provenienta adventista, nu mi se par veridice si nici demne de luat in seama atunci cand se incearca explicarea unui fapt – precum in cazul nostru – a asemanarii dintre aceste evanghelii.
Cum nu pot crede in inspiratie de la spiridusi sau zei, singura explicatie e ca au avut o sursa comuna: asa numitul document Q. Este singura explicatie logica si fara a apela la lucruri supranaturale.
In articol tocmai asta am spus, problema e evitata, sau se neaga existenta unui document comun, ca sursa, intre cele trei evanghelii.
Domnul Mariusică,
Ați avut răbdarea să citiți faptele? Acolo se vede că Luca a fost ucenicul Apostolului Pavel, și mai termină domne cu aerele astea de șoricel opărit cu teologie…se vede clar după articol că ești de profesie lovitor cu stângul în dreptul…Documentul Q, e ipotetic frățică, și evangheliile au ca izvor sfânta tradiție, mă și mir de unde îți dai cu părerea în domeniul ăsta de vreme ce nu ai nimic in comun cu el, ai încercat să cânți manele?….mă inervezi….pseudoteologule….nici macar nu cred ca stii ce iaste teolog….măi Mariusică șezi blând….vezi că e meci la televizor si ti se raceste berea..pa!
Domnule Teolog,
Amuzant e ca in ziua de astazi, daca un fragment dintr-un text oarecare este gasit intr-un altul se numeste plagiat; dar daca documentul este unul teologic, se zice ca e inspirat de sfanta traditie… :))
Nici comentariile „destepte” si nici retorica de mare maestru al logicii nu poate ascunde diletantismul cu care ati scris acest articol. Din respect fata de oamenii care studiaza ani de zile chestiunea pe care o „dezbateti” cu atata nonsalanta va recomand sa va retrageti singur articolul de la publicare. Scrieti despre lucrurile la care va pricepeti…oricare ar fi acelea!
Cautati despre „Synoptic problem” sau „Q source” pe google. Nimeni nu poate sa relateze cuvant cu cuvant un eveniment (sau orice mambo-jambo) dupa zeci de ani. Aceasta sursa ipotetica este poate mai importanta ca biblia insasi. Evident ca imi permit sa tratez subiectul cu nonsalanta, pentru ca sunt detasat de tot ceea ce inseamna religie si credinta religioasa. Daca vreti sa cititi si sa aflati mai multe (pentru ca probabil din acest motiv ati citit si articolul), lasati credinta oarba deoparte.
Dle Marius jos palaria pentru cercetarea dvs, macar interioara, pentru indoiala pozitiva pe care o aratati si care va face sa fiti om. Daca oamenii ar fi fost asa de-a lungul timpului nu mai mureau fiinte umane arse pe rug sau torturate in fel si chip in numele religiei. Ma gandesc acum amuzat daca plagiatul lui Ponta nu cumva este de inspiratie divina.
Sunt convins dle Marius ca sunteti un om religios in adevaratul sens al acestui cuvant.
Cu siguranta tema dezbatuta aici este una extrem de spinoasa…atat pentru teologi , cat si pentru cei care doresc sa stie ceva despre perioada timpurie a bisericii crestine. Ma bucur insa ca a fost scris acest articol chiar daca el este unul semi-stiintific, insa decat de loc mai bine asa. Pentru acest fapt ii multumesc dl. Marius. Legat de discutiile pro si contra doresc sa adresez cateva teme de reflectie atat unei tabere , cat si celeilalte. (mentionez faptul ca tema Noului Testament si a religiei crestine in primele secole m-a preocupat destul, atat in perioada facultatii de istorie, masterat , cat si atunci cand am ales ca tema de doctorat Istoria Crestinismului in secolele I-II e.n. facuta sub indrumarea Prof. Dr. Bart Ehrman – in Statele Unite ale Americii) :
Iata si temele:
1. De ce membrii din teologia moderna nu incearca sa se adapteze la perioada moderna in care totul se petrece contra-cronometrul, cand pana si copilul din primele clase primare are aces acum la informatii. Imi lasa impresia ca Teologii cred ca inca pot sa acopere totul prin simpla afirmatie crede si nu cerceta…ca totul este dat de Sfantul Duh…oare ei stiu ca acum facandu-se un sondaj printre tineri vor fi suprinsi sa constate ca mai multi au citit „Codul lui Da Vinci” de Dan Brown, decat Biblia. Oare de ce mai sustin teze precum ” doar un simplu exemplu: ” Sa nu faci sex inainte de casatorie” , cand se stie bine ca asta este depasita de mult in viziunea tineretului. Oare n-ar fi mai simplu ca scotand capul din lucrarile marilor parinti care duc filosofia crestina la extrem sa-si plece urechea spre omul de rand…oare n-ar fi mai bine ca decat sa sustina ideea de mai sus ar putea crea o educatie sexuala crestina…macar stim ca nu se mai respecta acest fapt hai sa-i incurajam pe tineri sa foloseasca prezervativul…si alte metode contraceptive…mai cu seama in zonele rurale. Acolo Biserica are o influenta mai puternica.
2. De ce ori de cate ori au aparut lucrari de pura fictiune gen Dan Brown si lucrarea sa :Codul lui Da Vinci” sau lucrari mai vechi gen „The Holy Blood and the Holy Grail” de un colectiv de asa zici cercetatori care este publicata inca din 1980 ori filme precum „Ultima Ispita a lui Isus” sau „Patimile lui Isus” , Biserica a tacut si n-a venit cu nimic in contra-argument tot comercial, sa combata un marketing cu un altul. O sa fie surprinsa daca intr-o zi toti teologii ori sa vada ca marea majoritate a tinerilor o sa creada ca Isus chiar a fost casatorit cu Maria Magdalena si a mai avut si un copil. Acum inca ramane la faza de fictiune , dar daca mai apar inca cativa gen Dan Brown cu un succes rasunator, atunci lucrurile se vor schimba.
3. De ce tot istorici trebuie sa salveze situatia cobatand aceste teze.
4. Oare ce argumente are Biserica in afara de „Duhul Sfant”…chiar credeti ca tineri mai vad in Noul Testament o lucrare cazuta din Cer.
5. De partea cealalta Dl. Marius din dorinta de a dezbate acest articol nu credeti ca deocamdata toti istoricii inclusiv eu ne invartim dupa coada…pana in acest moment nu se stie mai nimic concret despre Isus ca personaj istoric…de ce ? Pentru ca nu s-a scris nimic despre EL…sau EL personal n-a scris nimic, in timpul vietii…toate relatarile le avem la cel putin 30-40 de ani dupa moartea sa, prin relatari orale…si stiti bine ca ele se pot altera precum telefonul fara fir. In aceasta masura cred ca articolul dvs. in care spuneti cu mare certitudine ca Evanghelia dupa Marcu si Documentul Q (sau Sursa Q) au fost informatiile canonice (deci recunoscute…aici nu vorbim de gnostici sau alte variatiuni) primare. Sincer nici despre acestea nu stim mai nimic. Documentul Q este pur ipotetic…iar Evanghelia dupa Marcu nu are nicio treaba cu Marcu personal. Se pare ca a fost de fapt o culegere adunata. Si atunci n-ar fi mai bine sa ramanem la faza omului care este prevazator zicandu-si ” Daca Isus a existat si eu cred in el nu pierd nimic, insa daca EL a existat si nu cred in EL atunci vai de mine mai tarziu”. Cred ca mai indicat in articolul dvs. era sa va protejati de acuze prin afirmatii de genul „istoricul x a spus asta…decat sa prezentati articolul ca idee emisa de dvs.”
WTF dude?
Tu pretinzi ca ai fost preocupat de tema crestinismului si ca ai si un doctorat pe tema asta?
Nu se vede, nu se vede deloc.
Afirmatiile tale lasa muuuuult de dorit.
Dezvolta idea…doar cu 2 fraze nu explicit nimic…zi-mi mai exact saq creem o polemica pe aceasta tema…era mai usor sa vorbesc in termini pur stiintifici sa se vada sau sa scanez o diploma ca sa crezi…nu asta mi-a fost intentia…subiectul in sine este intentia …dezvolta…ca sa ma combati cel mult trebuie sa ai in spate cateva studii…banuiesc ca le ai asa ca te rog sunt deschis sa ne duelam , dar in argumente concrete…astept ?!
Scuze greserile gramaticale…am scris in graba mesajul…:)
greselile…am vrut sa zic…se pare ca mai enervat putin…de obicei ma enervez cand vad famfaroni care spun simplu…”lasa mult de dorit …etc” , dar nu argumenteaza nimic…doar un simplu balon de sapun…te rog astept ale tale argumente….
1. Petru nu a fost niciodata la Roma. O spune chiar istoria si insăși Scriptura, când Petru este numit apostol al iudeilor, si doar Pavel al neamurilor. Petru, prin viziunea avuta pe acoperis cu dobitoacele din acele cearcefuri, trebuia sa predice si nemurilor dar din jurul iudeilor sau celor ce locuiau printre ei.
2. Astfel Babilonul poate fi atribuit si Ierusalimului, si nu numai Romei, deoarece:
Ierusalimul sta pe 7 coline, a ucis proroci, traia in purpura si stacojiu, a trait in mari spurcaciuni (precum sodomitii, asa cum chiar Dumnezeu ii numea adesea), sta aproape de mare ca si Roma (cand va fi distrus va fi vazut de toate corabiile de pe mări), a facut comert cu toti imparatii lumii din acele vremuri, si are toate caracteristicile Romei. Iar Petru chiar la Ierusalim a facut prima biserica.
Fara suparare dar tot prostul se trezeste sa scrie in ziua de azi..baiete ai gresit grav subiectul bataii de joc..bate-ti joc de alte carti dar nu de Biblie tataieee;)Pune mana si citeste-o si apoi citeste alte treburi despre cartile Bibliei de la oameni studiati si invatati si apoi mai scrie si tu ceva dar chiar si asa tu nu ai ce sa scrii:))
Marcu 5:12. „V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.”
Versetul aparține Epistolei Sobornicești Întâia a Sf. Petru: 5:12. „V’am scris aceste putine lucruri prin
Silvan, pe care-l socotesc frate credincios, ca sa va îndemn si sa va marturisesc ca acesta este adevaratul har al lui Dumnezeu: cel în care stati voi.”
Ipoteza cea mai plauzibilă este aceea că textele evangheliilor nu au nicio legătură cu realitatea anterioară scrierii lor, iar religia creştină este o simplă mitologie.
O tempora,o moravuri o vremuri !
Ca-i bun, ca-i rau tot in mormint.
Credinta-i val, iubirea-i vint si viata-i fum.
Nu cerceta aceste legi ca esti nebun de le-ntelegi !
Pastrati traditia si credinta in care ati fost botezati inmemoria parintilor care vau crescut si educat.Din
rastalmacirea scripturi falsi impostori si prorocii mincinosi . Iarta-ne Doamne daca am gresit cu gindul , cu vorba ori cu fapta!…..
Corectura la comentariul de mai sus „Din rastalmacirea sfintei scripturi au aparut falsi impostori si
proroci mincinosi „……