Tiahuanaco: Umbilicum mundi

La o altitudine de 4 000 de metri in Anzii bolivieni, se afla ruinele unei vechi asezari. Legendele bastinasilor aymara spun ca Tiahuanaco a fost construit intr-o singura noapte de o rasa de giganti care a trait cu mult inaintea incasilor si a fost nimicita de potop.

Tiahuanaco – poate cea mai veche asezare din lume – situata pe tarmul Sud-Estic al lacului Titicaca, Bolivia, reprezinta – in opinia unor exploratori ai acestor locuri – cea mai pura manifestare culturala din America de Sud aparuta in urma cu mai bine de 12.000 ani.

Indienii Aymara cred ca orasul Tiahuanaco ar fi fost construit peste noaptea de dupa Potop de niste uriasi barbosi, albi – Fii ai Soarelui – apartinand unei rase extraterestre care ar fi creat si ansamblul grafic de la Nazca, Peru.

Nici un om nu a vazut acest oras altfel decat ruine (marturii datate din 1532).

Ca simbol proeminent – Viracocha – in mitologia preincasa „creatorul” coborat de undeva din ceruri cu uriasii barbosi – este si astazi invocat creator al Pamantului si inaltator pe cer al Soarelui si Lunii, modelator de chipuri omenesti si de animale din lut si datator de viata asupra lor la Tiahuanaco.

Prin anii 1989-1992, Dr.Johan Reinhard de la Mountain Institute, Senior Research Fellow a facut cercetari minutioase in jurul Insulei Soarelui, centru cultural inka, gasind pe fundul lacului obiectr de aur, printre care si un medalion de peste 1,500 ani vechime avindu-l reprezentat pe „Zeul Portii” din Tiahuanaco. De ce oare si-au construit ei , cine or fi fost ei, tocmai acolo orasul? Unii spun ca, numele Tiahuanaco insemna Jaguar, datorita formei lacului, la olmeci toate capetele sculptate au gura in forma de jaguar.

Legenda „omului alb”

Thor Heyerdhal, studiind si crezand in legenda omului alb, creator al civilizatiei Tiahuanaco, si-a construit o pluta pe care, cu cativa prieteni, parasind coasta peruana a Americii a ajuns, purtat de curenti si vant, pana in Insulele Pastelui, unde se gasesc statui asemanatoare celor din Tiahuanaco. Intalnim povesti similare despre vizitele barbosilor oameni albi, la azteci si maya, la oamenii din Mexic ori din Peninsula Yucatan, civilizatie care au egalat-o pe cea din Tiahuanaco sau chiar au intrecut-o. Cortez, care a sosit in Mexic in 1519 and Pizarro, care a cucerit Peru in 1532 au fost primiti de localnicii indieni la inceput drept zeii albi care se reintorsesera la ei, drept fii si fratii barbosilor zei albi de demult. Aztecii il numeau pe marele zeu alb Quetzalcoatl iar maya Kukulcan.

In 1968, marele cercetator francez Jacques Cousteau si-a deplasat echipamentele pe Altiplano pentru a cerceta adancurile lacului. Desfasurandu-si activitatea in preajma Insulei Soarelui el nu a gasit nimic facut de mana omului asa ca a conchis ca mitul este doar fabulatie.

Dar, in 1980, bine-cunoscutul autor bolivian si specialist in culturile pre-columbiene, Hugo Boero Rojo, anunta gasirea de ruine arheologice la o adancime de circa 15-20 metri sub lacul Titicaca. Bazandu-se pe informatiile unui localnic de peste 100 de ani si pe legende ale comunitatii locale el gaseste aceste vestigii pierdute.

In mediile academice diputele continuau. In timp ce Posnansky situa varsta acestei civilizatii la aprox 1600 i.e.n, cercetatori precum Schindler-Bellamy vorbesc de circa 12000 ani vechime.

In Preistorie

Pe malurile celui mai inalt lac din lume (Altiplano) au fost gasite pictografii datate 7-10 000 de ani. Intotdeauna acest subiect a fost controversat si mult discutat(enigmele zeilor, lacul de aur si comorile din adancuri).
Locuitorii acestor inaltimi isi spuneau Kolla (Pacarina-leaganul civilizatiei lor inainte de potop), erau animisti si venerau crestele Cordilierilor(varfurile lor fiind spiritele pietrificate ale stramosilor,acei Achachila care vegheaza asupra rasei lor) si Apu – zeitati ale Anzilor.
In munti se gaseau „pirka” cerc de pietre pt spirite,mormintele avand forma de „cuiburi de condor” unde a fost gasit idolul sacrificiilor „Zeita Zapezilor” datand de acum 3000 de ani.

Despre Geneza

Inaintea incasilor au venit aici hoardele de Kolla-puquina, adoratori ai vulcanilor care practicau sacrificiile umane.
Primii incasi legitimi au fost Apo Capac, adevaratii Fii ai Soarelui, mai vechi decat legendarul Manco Capac, el venind din padurea tropicala virgina. Blazonul lui Manco Capac, reprezentativ pentru zona din care venea, era impartit in patru:
1. Quiquixana, pasarea sacra = Indi/Chima transmisa din tata-n fiu in colivie
2. trunchiul arborelui chonta in care se ascundea otorongi
3. insigna regala inca mascapaycha, lana de vigonie cu fir de aur pe cap
4. sarpele Amaru

Oamenii-Soare (lupaka-nascuti din raza de soare) si Condor (pakaje-nascut din oul de condor) care descindeau din impreunarea mitologica a lui Illampu (vulcan) cu Titicaca (marele lac alpin) obisnuiau sa bea sange cald/manance inima,dar inca nu au reusit sa-i supuna.Avem aici de-a face cu un rege pakaje pe nume Huyustus – blond cu ochi albastri,care ar fi stramosul lui Manco Capac.
Iata un fragment care il descrie: „Incas Tupac Yupanqui,stramosi Atahualpa invins pe Oamenii-Soare si Condor locuiau pe insula Titicaca unde adorau o puma totemica cu ochi de foc sculptata de fulger”. Aceasta locatie avea sa devina Insula Soarelui, locul in care s-au nascut incasii.
Printre triburile care mai traiau in acele vremuri pe platoul andin mai enumeram: collahua (fii vulcani) care isi modelau capul in forma de con, cahuana (puratau pe crestete lana alba-simbol al ghetarilor), caruma, oruro, caranga – toate faceau parte din confederatia Kolla si adorau Somnul (pestele-pisica).
Un alt trib, de data asta legendar – Kari, din clanul Kana, giganti, presupusi constructori foarte inalti venind in balsas (ambarcatiuni) din stramtoarea Magellan.
Rasa cea mai raspandita in America preistorica – arawak = kolla, uru (traiesc si azi pe mare platou avand grupa sanguina unica in lume), kari, zapana toti de origine maypura (trunchi principal al arawak).

Revenind la Tianhuanaco – aici se adora Puma, capul mort cu 2 lacrimi mari rotunde, puma bicefala (pana si Viracocha era reprezentat cu 4 degete ca o puma).

Condorul – sangele lui are proprietati magice, practicandu-se un cult al condorului si „dansul condorului”.
Legenda Gigantii (wariruna) distrusi de aukakuna veniti din tara in care se naste Soarele, apoi a avut loc un cataclism, scufundand marile orase si cetati megalitice ale uriasilor. Apoi, pe mare a venit un barbat, Tonapa, le-a ordonat sa-l venereze pe Pachamac, si nu soarele si luna – era slab, avea barba si purta baston, mergea ca un profet facand minuni si descoperind izvoare sacre. Ca si Viracocha mai tarziu el dipare. Astfel Tonapa cel cu toiag de aur (Ca si Moise ) a devenit zeul fertilitatii, recoltei, ploii.

Civilizatia

In secolul al XII-lea suveranul inca Mayta Capac redescopera palate, temple, statui monolitice, o mare asezare moarta la 4000 m in timpul unei secete cand apele se retrag.
„Orasul guanacului” cu emblema kolla, lama alba, singura supravietuitoare a potopului, animal solar cosmogonic.

Constructii ramase in picioare: fortareata gigantica Sacsahuaman, marile ansambluri piramidale Puma-Puncu (din blocuri uriase de 100 de tone), Huila-Pukara, Akapana- cea mai mare piramida in trepte, Kalasasaya- marele templu al soarelui spre apus, „Capete tintuite ” – Templete. Palatul Putuni, Kallija, statui gigant: Monolitul, Barbosul, Palatul Sarcofagelor (cu mumii masti aur, argint si perle albastre).
Poarta Soarelui Cu Illapa, semne scalare- emblema, Cerc dublu = ritm cosmic trasat de drumul Soarelui si al Lunii, animal mitic Wari Willka (cap puma+corp larva), Pestele sacru, Luna Noua, „ochii inaripati”.

In Kon Tiki Illa Viracocha (in stanga in imagine) s-au intruchipat credintele legate de zeul Condor, zeul Soare, zeul Puma al lui Pirua, Sarpele jivaro, cultele animiste ale apei, aerului, pamantului.

In timpuri strabune, cand nu era decat noapte, dinspre lac, in provincia Collasuyo. A sosit Con Ticci Viracocha insotit de oamenii lui. El s-a oprit in satul Tiahuanaco, unde el a facut Soarele, Luna si stelele. Cand i-am intrebat pe indieni cum arata el, ei mi-au spus ca era un om alb, inalt, imbracat intr-o tunica alba cu gluga. Cand i-am intrebat cum se numea el, si mi-au spus ca el se chema pe el Con Ticci Viracocha Pachaya – Chacnic, care insemna in limba lor „Dumnezeu – Creatorul Lumii”.

In concluzie

Se pare ca a existat o civilizatie inainte de potop mult mai avansata (cel putin tehnologic) decat incasii, urmele ei pierzand-se odata cu cresterea nivelului lacului si a umbrei timpului. Asta ar insemna sa datam prima civilizatie pre-inca acum 10 000 de ani, poate mai mult, asta ar da peste cap istoria civilizatiilor
Cine sunt acesti misteriosi barbati, de origine nordica (dupa infatisare) care vin, educa, precum niste eroi civilizatori, apoi pleaca si sunt apoteozati?
In privinta simbolurilor pot face o paralela cu motivul scalar, cel al sarpelui cu mitologiile australiene, maya, azteca, polineziana, etc
De asemenea motivele solare si lunare sunt intalnite adeseori. Acestea s-au dezvoltat independent unele de altele sau au fost transmise?

Deasemenea, legendele peruviene vorbesc despre un potop. Alaturi de potopul lui Noe si al babilonianului Utanapistim din Epopeea lui Ghilgames, tot aici ii putem aminti si pe sumerianul Zisudra, persianul Jima, indianul Manu, mayasul CoxCox, columbianul Bochica, algonkinul Nanabozu, Coyote-ul Indian, grecii Deucalion si Pirrha, chinezul Noah Kuen sau polinezianul Tangalao.

Asadar, cu siguranta a existat un diluviu universal. Astfel de scenarii exista in mitologiile indienilor Hopi, poemul epic Kalevala la nordici, cartile Chilam Balam si Popol Vuh sau pictogramele de pe calendarul Aztec.

Din nefericire, in continuare nu avem inca date la dispozitie de a afirma/infirma momentul cand civilizatia din Teotihuacan s-a ridicat la apogeu sau cand aceasta a luat fiinta. Nici cum a evoluat si cui se datoreaza extinctia ei subita.

Wendell C. Bennett, principalul explorator al acestor locuri il descrie ca fiind unul de la care te puteai astepta la orice, in afara de faptul ca ar reprezenta cea mai pura manifestare culturala din America de Sud.

Autor: Catalin Stanculescu, www.descopera.org