Stiinta si pseudostiinta

Ce este stiinta?

Numele provine din latina (scientia) insemnand cunoastere. Stiinta poate insemna suma tuturor cunostintelor acumulate in urma unor cercetari. In matematica de exemplu, cercetarile sunt obtinute din derivatii logice, presupunand mai degraba sisteme axiomatice decat o combinatie intre observatie si rationament.
Multe metode matematice au o utilitate fundamentala in stiintele empirice, ale caror fructe sunt ipotezele si teoriile.

Stiinta se clasifica in doua mari dimensiuni: experimentul si teoria. In experiment se cauta o informatie, iar in teorie se dezvolta modele care explica ceea ce se observa.
In mod empiric, teoriile stiintifice sunt obiective si verificabile empiric. Aestea sunt predictii ale rezultatelor empirice care pot fi confirmate sau infirmate prin falsificabilitate.
Insa realismul stiintific defineste stiinta in termeni ontologici: stiinta incearca sa identifice fenomene si entitati, fortele care le cauzeaza, mecanismele prin care ele exercita aceste forte, si sursele acelor forte in sensul structurilor interne ale acestor fenomene si entitati.
Pozitivismul este o forma a empirismului, ca mijloc de a regla afacerile umane. Datorita stransei legaturi intre acesti termeni, sunt deseori folositi ca sinonime.

Metodele stiintifice

In stiinta se folosesc metodele stiintifice pentru dobandirea de catre comunitatea stiintifica de noi cunostinte bazate pe dovezi fizice.
Folosind observatia si rationamentul pentru explicatii provizorii pentru fenomene, se creaza ipoteze. Astfel, existenta unor evenimente observabile din natura se explica doar prin cauze naturale fara a presupune existenta sau nonexistenta supranaturalului.
Informatiile elaborate din aceste ipoteze sunt mai apoi testate prin experimente care ar trebui sa fie reproductibile. Insa ipotezele trebuie sa fie falsificabile, deci, sa se poata verifica daca sunt false. In domeniul paranormalului s-au observat fenomene stranii insa nu au putut fi verificate. Existenta fantomelor de exemplu, nu este nici macar o ipoteza, ci doar o opinie sau afirmatie care se afla in afara domeniului de cercetare stiintifica.

Experimentele vor verifica ipotezele in mod repetat. Orice inconsistenta sau lacune va duce la reconsiderarea ipotezei, generarea de corectii sau de ipoteze alternative, care la randul lor, si ele vor fi la fel testate.
O astfel de ipoteza este relativitatea generala. Desi nu a fost acceptata in mod formal pana nu vor exista dovezi experimentale convingatoare, ipoteza se bucura de un interes considerabil in randul specialistilor.

Karl Popper considera metodele stiintifice ca fiind logica care sta la baza activitatii stiintifice. Insa aceste metode sunt criticate de cei din stiintele sociologice.
In stiinta, ipoteza este drumul care trebuie sa conduca la formularea teoriei. Un pilon central al metodei stiintifice este reproductibilitatea, si anume, capacitatea de repetare a unui experiment.
Metodele stiintifice contin mai multe etape. Prima, este observarea unui fapt demn de cercetat, care prezinta interes si valoare. In a doua etapa se formuleaza probleme de cercetare. In cea de-a treia etapa se propune o ipoteza, ca mai apoi, in ultima etapa sa se realizeze un experiment controlat pentru testarea validitatii ipotezei.

Stiinte

Stiintele se impart in 3 mari categorii: stiinte fizice, stiintele vietii si stiinte sociale.
Astronomia, chimia, fizica, stiinta computerelor si stiintele pamantului sunt cateva din stiintele fizice.
Printre stiintele vietii se enumera biologia, medicina, psihologia si farmacologia.
Stiintele sociale cuprind economia, lingvistica, stiintele politice si sociologia.

Psihologia se incadreaza atat in stiintele vietii, cat si in cele sociale, desi uneori este criticata in privinta metodelor stiintifice.

Fizica
Fizica este una dintre cele mai vechi discipline academice; prin intermediul unei subramure ale sale, astronomia, ar putea fi cea mai veche. Uneori sinonima cu filozofia, chimia si chiar unele ramuri ale matematicii si biologiei, de-a lungul ultimelor doua milenii, fizica a devenit stiinta moderna incepand cu secolul al XVII-lea, iar toate aceste discipline sunt considerate acum distincte, desi frontierele raman greu de definit.
Fizica, din cuvantul grec „physikos” inseamna „natural”, din physis inseamna „natura”. Fizica este stiinta care studiaza proprietatile si structura materiei, formele de miscare ale acesteia precum si transformarile lor reciproce.

Informatica

Informatica desemneaza stiinta procesarii sistematice a informatiei, in special a procesarii cu ajutorul calculatoarelor. Termenul englez corespunzator este „Computer Science”, stiinta calculatoarelor.

Istoric, informatica s-a dezvoltat ca stiinta din matematica, in timp ce dezvoltarea primelor calculatoare isi are originea in electrotehnica si telecomunicatii. De aceea, calculatorul reprezinta doar dispozitivul pe care sunt implementate conceptele teoretice. Calculatorul fiind practic o unealta de lucru.

Informaticianul olandez Edsger Disjkstra afirma: „In informatica ai de-a face cu calculatorul, asa cum ai in astronomie cu telescopul”.

Psihologia
Psihologia (psyche = suflet, logos = stiinta) este stiinta care studiaza comportamentul uman, inclusiv functiunile psihice si procesele mentale ca inteligenta, memoria, perceptia, precum si experientele interioare si subiective cum sunt sentimentele, sperantele si motivarea, procese fie constiente, fie inconstiente.

Astronomia
Astronomia (din limba greaca astron: stea, nomos: lege) este stiinta care studiaza legile ce guverneaza cosmosul, adica corpurile ceresti si evenimentele ce au loc dincolo de atmosfera terestra cum ar fi stelele, planetele, cometele, galaxiile sau radiatiile cosmice de fond. Astronomia mai studiaza si formarea universului. Cei care studiaza astronomia se numesc astronomi.

Biologia
Biologia este stiinta care se ocupa de studiul tuturor organismelor vii, cat si al entitatilor (virusi, virozi) si a fenomenelor legate de acestea.
Termenul a fost creat si introdus in stiinta in 1802 de catre Jean-Baptiste de Lamarck si G.Treviranus si provine din cuvintele grecesti „bios” insemnand „viata” si „logos”, stiinta. Cele mai vechi cunostinte scrise din domeniul biologiei dateaza de la Aristotel si Teofrast. Cateva personalitati ale biologiei mondiale sunt Jean-Baptiste de Lamarck, Carl Linne, Charles Darwin, Alfred Russel Wallace, A. Weismann.

Chimia
Chimia este una din stiintele fundamentale care studiaza substantele cu structura si proprietatile lor, urmarind in acelasi timp modificarile produse asupra acestora de reactiile chimice. Intrucat toate substantele sunt compuse din atomi, capabili sa formeze molecule, studiul chimiei se axeaza in general pe interdependenta dintre atomi si molecule. Chimia moderna a evoluat din alchimie, urmand revolutia chimica din 1973.
Termenul de „chimie” provine din egipteana „chem” insemnand „pamant”.

Sociologia
Sociologia este stiinta sociala ce studiaza regulile sociale si procesele care leaga si separa oamenii, nu numai ca indivizi dar si ca membri ai asociatilor, grupurilor si institutilor.
Sociologia consta in studiul vietii sociale umane, a grupurilor si societatilor, un demers indraznet si de mare responsabilitate, intrucat subiectul ei este rezultatul propriului nostru comportament ca fiinte sociale.
Mai poate fi definita si ca studiul sistematic al societatilor umane, punand accent in special pe sistemele moderne industrializate.

Neuro-stiinta
Neuro-stiinta se ocupa cu studiul sistemului nervos. Cuvantul este relativ nou, prima societate neuro-stiintifica fiind infintata abia in anul 1970. Ca domeniu, neuro-stiinta se ocupa cu structura, functia, neuro-evolutionismul, dezvoltarea, genetica, biochimia, fiziologia informatica, neuro-stiinta computationala si patologia sistemului nervos.
In mod traditional a fost vazuta ca o ramura a biologiei. Insa recentele contributii precum si interesul aratat de mai multe discipline cum ar fi informatica, psihologia cognitiva, statistica, fizica si medicina, au dus la o abordare interdisciplinara a domeniului.

Ce sunt pseudostiintele?

Pseudo-stiintele constau intr-un anumit volum de cunostinte, metodologii sau practici care incearca in mod eronat, deliberat sau prin ignoranta sa treaca drept stiintifice.
Acestea sunt provocate din diverse motive, din naivitate, ignoranta, mergand pana la fraudarea deliberata in scopuri financiare sau politice.

Pseudostiintele prezinta afirmatii si teorii fara legatura cu rezultatele experimentale obtinute, sau afirmatii care nu pot fi verificate sau dovedite a fi false. Acest lucru violeaza falsificabilitatea.
Un alt element prin care putem recunoaste o pseudostiinta este neoferirea posibilitatii experimentale de a obtine rezultate reproductibile. Experimentele trebuie sa se efectueze repetat, pentru a valida sau nu, ipoteza propusa.
Teoriile lor prezic lucruri care nu se confirma in practica, violeaza principiul parcimoniei, principiul euristic care cere alegerea explicatiei care solicita un minimum de presupuneri aditionale atunci cand sunt posibile mai multe explicatii viable. Si nu in ultimul rand, pseudostiintele duc o lipsa de progres spre obtinerea de noi probe ale afirmatiilor facute.
Pseudostiintele se disting de revelatie sau spiritualitate prin pretentia de a folosi mijloace „stiintifice”. Sistemele de idei religioase nu pot fi considerate pseudostiinte deoarece acestea nu pretind ca ar fi stiintifice si nu incearca sa modifice bazele stiintei.

Cateva exemple de pseudostiinte sunt: Astrologia, Clarviziunea, Biologia Creatiei, Proiectarea Inteligenta, Esentialismul, Homeopatia, Parapsihologia, Telekinezia, Telepatia, Stiintele Vedice etc.
Unele pseudostiinte pot fi periculoase, mai ales in domenii stiintifice destinate sa salveze vieti. Tratamentele alternative oferite de pseudostiinte dau sperante false pacientilor in faze terminale si ajung sa coste sume mari de bani fara sa furnizeze un beneficiu real, tratament sau leac pentru suferinte. Acestea sunt relativ populare, iar uneori acestea ofera beneficii terapeutice datorita efectului placebo sau efectului observatorului.

Protostiinta

Exista si domenii care se afla oarecum intre stiinta si pseudostiinta. Sau mai bine spus, este un termen care descrie o stiinta intr-o stare embrionara. Un exemplu de astfel de protostiinta este alchimia, care a devenit ulterior chimie. Ipotezele protostiintifice sunt relativ consistente cu stiinta existenta, insa nu au fost testate adecvat utilizand metoda stiintifica.
Granitele dintre cele trei, stiinta, protostiinta si pseudostiinta, sunt destul de neclare uneori. Daca afirmatiile unei pseudostiinte pot fi testate experimental, e posibil sa fie stiinte reale, oricat ar fi de ciudate, uluitoare sau neintuitive ar fi ele. Daca nu pot fi testate, atunci este o problema, fiind clasate ca pseudostiinta.

Stiinta – Cunoasterea

Desi teoriile stiintifice pot fi combatute de alte teorii, trebuie sa ne obisnuim cu ideea ca ceea ce stim poate sa nu fie „adevarat”.
Oamenii de stiinta nu predind niciodata a fi in posesia adevarului absolut. Toate teoriile stiintifice sunt susceptibile de a fi falsificate daca apar noi dovezi. Tocmai aici este cheia evolutiei. Chiar si cele mai fundamentale teorii se pot dovedi a fi imperfecte daca observatiile noi sunt inconsistente cu ele. Stiinta nu este dogmatica si iar rezultatele cercetarii stiintifice sunt falsicabile: se pot testa si se poate verifica validitatea lor.

Stiinta este o activitate intelectuala a noastra pentru a descoperi informatii despre lumea naturala in care traim si despre corpurile in care traim.
Insa stiinta implica mai mult decat dobandirea cunostintelor. Implica ipoteza, formularea teoriei si reproducerea experimentelor.
Stiinta inseamna sa sapi din ce in ce mai adanc, pentru a intelege lumea inconjuratoare. Cum functioneaza lucrurile sau cum „functionam” chiar noi insine.

Material scris pe baza informatiilor oferite de Wikipedia: 1, 2.

Autor: Marius, www.descopera.org