Programare Neuro-Lingvistica

Numele de „programare neurolingvistica” (abreviat NLP, dupa denumirea englezeasca – Neuro Linguistic Programming) vine de la triumviratul stiintelor primare care constituie pilonii de sprijin ai acesteia: programarea computerelor, neurologia si lingvistica.
NLP-ul e o teorie a limbajului, a comunicarii si a gandurilor asociata cu o metoda terapeutica, care sustine ca ca oamenii isi pot imbunatati modalitatea de interactiune cu lumea prin respectarea unor anumite principii si practicarea unor anumite tehnici. Aceste lucruri ar permite utlizatorului sa aiba acces la o reprezentare mai buna a lumii, sa invete si sa comunice mai bine, si in final, sa aiba o viata mai buna si mai fericita.
Aceasta denumire a fost introdusa de catre Richard Bandler si Grinder in 1970, pentru a reprezenta prin ea o legatura teoretica intre procesele neurologice (neuro), limbaj (lingvistica) si tiparele comportamentale care au fost invatate prin intermediul experientei (programare).

In esenta ei, NLP desemneaza o atitudine de curiozitate, pasiune si dedicare in studiul comportamentului uman si al modalitatilor de imbunatatire al lui.

NLP este o stiinta a comportamentului uman cu urmatoarele aspecte:
1. ca epistemologie ea detine un sistem de cunostinte si valori
2. ca metodologie ofera procese si proceduri pentru aplicarea cunostintelor si a valorilor
3. ca tehnologie ofera tehnici (tools) de aplicare a cunostintelor si a valorilor.

Eforturile lui Bandler si Grinder au fost indreptate spre gasirea raspunsurilor la intrebarea cum anume functioneaza oamenii si mai putin la cea privitoare la cauza comportamentului uman. De aceea orientarea acestei metode este pe solutie si pe proces. NLP-ul a fost promovat drept o forma rapida de terapie psihologica, care se adresa unei serii intregi de probleme pe care psihologii le intalnesc in mod obisnuit, cum ar fi fobiile, depresiile, dereglari comportamentale, boli psihosomatice, etc. De asemenea punea accentul pe depasirea limitelor proprii prin auto-determinare. Mai tarziu, a fost promovata drept o „stiinta a excelentei”, datorita observarii si incercarilor de reproducere a felului in care oamenii de succes din diferite domenii, obtin rezultate stralucite. Ideea era ca aceste abilitati pot fi detinute de catre oricine pentru a isi imbunatati eficienta, atat la nivel personal cat si profesional.

Postulate de baza

1. Harta nu este tot una cu teritoriul.
Simturile noastre preiau datele din jurul nostru, din mediul nostru, si aceste date primare, „neprelucrate”, nu detin absolut nici un inteles pentru noi; ele capata acel inteles pe care noi alegem sa-l dam lor. Faptele si informatiile exista in mintea noastra, in harta noastra si in capacitatea noastra de a intelege, si nu in lumea reala.
2. Viata si mintea sunt procese sistemice.
3. Mintea si trupul fac parte din acelasi sistem cibernetic.
Postulate explicite (secundare)
4. Orice comportament serveste o intentie pozitiva. Toti facem ceea ce credem noi ca este bine, sau, dupa caz, putem in aplicare singura alternativa pe care o avem, date fiind circumstantele existente sau cele pe care le putem vedea.
5. Orice comportament poate fi folositor intr-un anumit context. Nici un comportament nu este gresit in sine, ci nu este probabil cel mai potrivit in contextul in care a fost aplicat.
6. Toate resursele de care avem nevoie sunt intrinseci, inalienabile fiziologiei noastre.
7. Interactiunea umana este sistematica prin natura sa.
8. Scopul comunicarii mele cu un altul este reflectat in raspunsul pe care aceasta comunicare il denota. Drumul spre iad este pavat cu intentii bune. Nu conteaza ceea ce crezi tu ca inseamna; conteaza ceea ce rezulta din cuvintele tale, din tonul vocii si din actiunile tale.
9. Nu exista esec, exista doar feedback. Toate rezultatele reprezinta informatii folositoare si, daca sunt folosite cu iscusinta, ele ne pot netezi drumul spre succes.
10. Daca este posibil pentru cineva, atunci este posibil si pentru mine.
11. Deoarece experienta mea este luata in considerare prin propriul meu sistem cibernetic trup-minte, eu imi creez propria experienta si sunt responsabil pentru ceea ce mi se intampla.
12. Persoana care este cea mai flexibila in actiuni si in capacitatea ei de a alege va fi cea care conduce sistemul. Pentru a avea diferite rezultate, trebuie sa faci lucruri diferite. Daca faci ceea ce ai facut dintotdeauna, vei obtine aceleasi rezultate pe care le-ai avut dintotdeauna.
13. Nu exista subiecti opozanti (copii), ci doar comunicatori inflexibili (parintii).Ceva trebuie sa functioneze, iar daca vei cauta raspunsul, il vei gasi cu siguranta. Cineva, undeva, va reusi pana la urma. Afla cine este acela care a reusit si apoi afla ceea ce a facut pentru a-l modela.
14. Rezistenta (opozabilitatea) intr-un client (sau copil) este un semn al lipsei de raport. Incercam sa facem tot ce e posibil si imposibil pentru a fi pe placul celor dragi si celor pe care dorim sa-i impresionam. Cand ai raport, ai o influenta deosebita. Apoi poti afla ceea ce „misca” si ce motiveaza pe o anumita persoana. Daca intampini rezistenta, cladeste un raport!
15. Daca cel putin un om a reusit in ceva, inseamna ca este omeneste posibil. Si daca este omeneste posibil, atunci orice om poate sa invete sa faca acest lucru. Toate geniile, excelenta si reusitele extraordinare au structura si strategie, si datorita acestui lucru, ele se pot invata.

Din cauza lipsei de dovezi empirice care sa ii argumenteze afirmatiile, ce erau uneori cam extravagante, NLP-ul nu a beneficiat de sprijinul comunitatii stiintifice. Impactul sau asupra curentelor principale academice psihologice era aproape zero si destul de limitat asupra curentului principal de psihoterapie si consiliere.

Origini

NLP-ul a aparut atunci cand Richard Bandler (in imagine), student la Universitatea din California, Santa Cruz, transcria inregistrarile sedintelor de terapie gestalt ale lui Fritz Perl, in cadrul unui proiect pentru psihiatrul Robert Spitzer. Bandler a crezut ca recunoaste cuvinte si structuri lingvistice specifice care faciliteaza acceptarea sugestiilor pozitive ale lui Perl. Bandler a discutat aceasta idee cu unul din lectorii universitatii, John Grinder, un lingvist, si impreuna au produs ceea ce ei au numit „Meta Model”, o reprezentare a cuvintelor cu putere de influentare si a modului in care actioneaza. In acest scop s-au folosit si de inregistrarile sedintelor terapeutului de famile, Virginia Satir.

Meta Modelul este un model ce prezinta anumite distinctii lingvistice care identifica tiparele de limbaj ce ascund semnificatia in procesul comunicarii prin intermediul distorsiunilor, al stergerilor si al generalizarilor. Include si metodele de contracarare sau intrebarile specifice prin care limbajul „prost formulat” este re-conectat la experienta senzoriala si la structura de profunzime. Aceste metode de contracarare specifice meta-modelului fac persoana sa iasa din starea de transa.
Au publicat o trecere in revista a muncii lor in cartea „The Structure of Magic” din 1975. Esenta cartii era ca e posibila analiza si codificarea metodelor terapeutice ale lui Pearls si Satir. Terapia exceptionala, chiar si atunci cand pare „magica”, are o structura clara, care poate fi invatata de oricine. O parte din carte se baza pe studiile anterioare ale lui Grinder asupra transformarii gramaticale, adica sintaxa generativa Chomskyan. Unii considera ca importarea transformarii gramaticale in psihoterapie reprezinta contributia principala a celor doi in domeniul psihoterapiei. Bandler si Grinder s-au mai folosit si de ideile lui Gregory Bateson, care a fost influentat de Alfred Korzybski, in special de ideile legate de modelarea umana si de „harta nu reprezinta teritoriu”.
Impresionat de munca lui Fritz si a Virginiei Satir , antropologul britanic Gregory Bateson a fost de acord sa scrie prefata cartii, de asemenea i-a introdus pe cei doi lui Milton Erickson care va deveni cel de al treilea subiect- model al NLP-ului. Erickson era un psihiatru american si membru fondator al Societatii Americane pentru Hipnoza Clinica, si era cunoscut pentru terapiile sale neconventionale, si pentru abilitatea sa de a „utiliza” oricare din lucrurile ce tineau de pacienti, pentru a-i ajuta sa se schimbe, incluzand credintele lor, cuvintele favorite, fondul cultural, istoria personala, sau chiar si tendintele neurotice.
La acea vreme miscarea potentialului uman din California se transforma intr-o industrie. Pe langa metoda terapeutica, NLP-ul mai era promovat si ca un studiu asupra comunicarii si in 1970 Grinder si Bandler, il promovau si ca „unealta” in domeniul afacerilor. Ei sustineau ca „daca orice fiinta umana, poate face absolut orice, atunci si tu poti face la fel”. Dupa ce 150 de studenti au achitat o taxa de 1000 de dolari/persoana, pentru a participa la un seminar, pe durata a 10 zile, in Santa Cruz, Bandler si Grinder au renuntat la pretentiile academice si au inceput sa produca carti populare din transcrierile seminarelor, una dintre carti este „Frogs into Princess”, care s-a vandut in peste 270.000 de copii. Conform documentelor fiscale a celor doi, afacerea NLP-ului le-a adus in anul 1980, un profit de peste 800.000 de dolari.
In anii 1980, NLP-ul era vazut ca un avans important in psihoterapie si consiliere. Pe la mijlocul anilor 1980, articolele din „The Journal of Counseling Psychology” si cele a Consiliului National de Cercetare, contineau foarte putine dovezi empirice care sa confirme validitatea stiintifica a sistemelor reprezentationale preferate si a NLP-ului. De atunci, NLP-ul e privit de cei care lucreaza in domeniul academic, medical si psihiatric cu suspiciune sau ostilitate. Imediat dupa publicarea din 1980 a cartii „Neuro-Linguistic Programming:Volume I”, Grinder si Bandler au fost scosi din joc. In timp ce se derulau mai multe procese pentru proprietatea intelectuala, marca inregistrata NLP a fost adoptata de alte organizatii. La ceva timp dupa asta, Grinder a colaborat cu diverse persoane pentru a produce o alta forma de NLP numita Noul Cod al NLP-ului.
In anii 1990 dupa multi ani de controverse legale, Bandler a intentat un proces impotriva lui Grinder si a altora, dorind sa detina dreptul de proprietate exclusiva asupra NLP-ului si dreptului de marca inregistrata. In acelasi timp, Tony Clarkson a reusit sa obtina revocarea dreptului de marca inregistrata a NLP-ului in Anglia, deoarece zice el, termenul era mai mult un termen general, decat proprietate intelectuala. Desi comunitatea NLP-ului s-a fragmentat, majoritatea materialelor informationale respecta ideile co-fondatorilor sai, Bandler si Grinder.
In 2001, procesele s-au incheiat cu recunoasterea lui Bandler si a lui Grinder, drept co-fondatori ai NLP-ului. Pe masura ce NLP-ul a evoluat, aplicatiile sale s-au extins dincolo de practica terapeutica, noi aplicatii au fost dezvoltate si structura si proiectul cursului au fost schimbate. Lungimea cursului si continutul variaza de la institut la institut. Incepand cu anii 1990, NLP-ul incepe sa fie recunoscut in mod oficial de catre guverne, si se incearca o acreditarea a lui.
Dar NLP-ul ramane un domeniu deschis de pregatire, care nu are o „programa de studiu” oficiala. Avand autori diferiti, cei are predau si practica aceast idei, au metode, concepte si termeni proprii, uneori referindu-se la ele ca fiind NLP, dar standardele de pregatire si de calitate difera mult. Multiplicarea si lipsa de control a dus la o diferentiere dificila intre nivelul comparativ de competenta, abilitate si atitudine din diferitele abordari a NLP-ului. Conform lui Peter Schultz, durata unui curs in Europa, variaza de la 2-3 zile pentru un amator, pana la 9-10 luni pentru cel care vrea sa obtina un nivel profesional de competenta.
In Europa, NLP-ul e promovat la un loc cu alte terapii-standard europene. In 2001, o alta aplicatie a NLP-ului, Psihoterapia Neuro-Lingvistica, a fost recunoscuta drept o forma experimentala constructiva de psihoterapie.
In prezent, NLP-ul e o industrie infloritoare si multe aplicatii sunt accesibile prin intermediul seminarelor, cursurilor practice, cartilor si programelor audio sub forma de exercitii si principii care au ca scop influentarea comportamentului si a schimbarilor emotionale a subiectului si a celor din jurul sau. Exista multe variatii de proceduri si aplicatii in randurile celor care practica NLP-ul, si totodata unele dezacorduri in privinta tiparelor care reprezinta sau nu, NLP-ul.

Latura comerciala

O alta latura care degradeaza imaginea publica a NLP-ului este cea comerciala. Se pare ca lucrurile au avut de la bun inceput un caracter profund comercial. Practicat si dezvoltat mai putin in invatamant si cercetare, NLP-ul este raspindit prin intemediul unor sedinte de training contra cost, sustinute de practicanti atestati de Richard Bandler. Elevii acestora obtin la rindul lor diplome, semnate tot de Richard Bandler, precum si dreptul de a preda si practica NLP, putind oferi elevilor lor diplome care vor fi semnate tot de Richard Bandler. Din acest motiv, parintele NLP-ului este criticat sever. A studia NLP este omeneste posibil, si practic oricine, indiferent de pregatirea prealabila sau de alti factori, poate obtine o diploma de practicant, cu conditia sa plateasca. Iar cheltuielile pe care astfel de traininguri le presupun nu sunt intotdeauna mici. in ultimii ani, preocuparea intensa fata de obtinerea de drepturi de autor si patentarea aproape fiecarui cuvint pe care l-a rostit sau gest pe care l-a schitat de-a lungul carierei, poate da impresia ca Bandler e mai degraba interesat sa-si protejeze interesele economice. Tot el ii avertizeaza pe cei ce doresc sa studieze de faptul ca orice produs autentic poate fi recunoscut daca este atestat de The society of Neuro-Linguistic ProgrammingTM. Societate respectiva are ca prim obiect al activitatii sale comecializarea unei varietati de produse, sau de pachete de produse, printre care si sesiuni de training sau suporturi media de invatare.

In opinia noastra, problema prezinta doua dimensiuni: una negativa, alta pozitiva. Cea negativa este ca sistemul este, intr-adevar, viciat. Lipsa de rigoare stiintifica, eclectismul, baza factuala subreda, gradul maxim de generalitate al ideilor, limbajul de teleshopping cu iz de reclama la produse miraculoase de slabit folosit de unii autori sunt cateva din elementele care fac din NLP un lucru usor dubios. Argumentele scepticilor sunt de cele mai multe ori juste si suficient de solide in aceasta privinta.
Pe de alta parte insa, natura pozitiva si practica, aspiratia spre statutul de stiinta de sine statatoare, caracterul utilitar si combinatia de idealism si realism a NLP-ului vor spori in continuare avintul acestui curent. Intr-o buna zi, el va penetra mediul universitar si academic, atragand de partea sa noi oameni si noi idei. Caracterul sau open-source ii va asigura o vindecare treptata, si, chiar daca procesul va dura mai mult timp, ideile deplasate, impreciziile terminologice sau gradul naiv de generalitate isi vor gasi remediul. NLP are asadar toate sansele sa devina stiinta noului mileniu si sa ajute la propasirea umanitatii intru „mai bine”.