Nu doar structurile fizice au evoluat in timp, ci si comportamentul organismelor, inclusiv al nostru. Chiar si perceptia si simturile noastre au jucat un rol important in comportamentul uman.
Perceptia si simturile
Noi nu percepem realitatea intr-un mod direct, ceea ce experimentam este un model al realitatii care este construit in creierul nostru, cu ajutorul simturilor. Organele noastre senzitive detecteaza diverse aspecte ale lumii materiale inconjuratoare si creaza semnale ce sunt trimise catre creier, iar acesta, construieste un model bazat pe aceste semnale. Modelul creat este sincronizat cu realitatea externa, ceea ce ne permite sa interactionam cu lumea exterioara prin acest model mental. Culorile, sunetul, mirosul, gustul, toate aceste senzatii nu sunt “reale”. Ele nu exista in lumea exterioara. De exemplu, nu exista “sunet”. Sunetul nu calatoreste, ci undele dintr-un mediu precum aer sau apa. Moleculele din respectivul mediu sunt compresate si se misca datorita legilor naturii. Aceste unde nu au un sunet, ci sunt create de creierul nostru. Diferite organisme pot modela aceste unde in moduri diferite. Delfinii si liliecii modeleaza acest semnal intr-un mod vizual, receptionand practic imagini ale lumii inconjuratoare. La fel se intampla si in cazul altor simturi. Culoarea este si ea, un concept construit mental. Exista multe unde electromagnetice diferite ce calatoresc in univers si bombardeaza lumea materiala. Ochii nostri sunt capabili a vedea doar o anumita portiune a acestor unde, portiune ce noi o numim “spectrul vizibil”, ce declanseaza un raspuns in celulele receptoare din ochiul uman trimitand un semnal electric catre creier, ce mai apoi este folosit pentru a crea un model al realitatii. Creierul foloseste “culoarea” pentru a reprezenta diferite lungimi de unda, dar ceea ce exista de fapt nu este culoarea, ci doar diferentele intre undele electromagnetice ce se reflecteaza din obiectele inconjuratoare.
In imagine puteti observa un om avand o mana introdusa intr-o punga. Prima imagine este realizata cu o camera foto obisnuita, iar a doua cu o camera infrarosu. Ambele imagini reprezinta acelasi model, ale aceleiasi realitati.
Ceea ce trebuie sa retinem, este faptul ca aceste culori sunt doar o reprezentare mentala a undelor si ca nu sunt o proprietate a lumii inconjuratoare, ci doar o creatie a mintii.
Gustul si mirosul sunt alte doua cai dupa care creierul nostru realizeaza modele reprezentand proprietatile mediului inconjurator. Gustul si mirosul, asemenea culorii si sunetului, sunt “construite” in creierul nostru. Oamenii pot distinge aproximativ 10000 de chimicale diferite. Moleculele din aer intra prin nas si se ataseaza de receptori. Daca celulele au receptori pentru aceste molecule, ele trimit semnale catre creier indicand ce receptori au fost declansati, iar creierul creaza o senzatie pentru a inregistra semnalul.
Percepem mirosurile atat instinctiv cat si oarecum prin invatare. Cu alte cuvinte, modul cum percepem diferite mirosuri se afla intr-o stransa legatura cu experientele noastre.
Gustul functioneaza practic in acelasi mod ca si mirosul. Limba contine cinci tipuri de receptori, care in mare, percep gustul dulce, sarat, amar, acru si inca unul mai putin cunoscut, un receptor pentru aminoacizi (proteine) declansat de produsele lactate sau de carne.
Intelegerea perceptiei noastre este cruciala pentru intelegerea evolutiei gandirii, comportamentului si a perceptiei. Intelegand faptul ca aceste calitati pe care noi le atribuim experientelor noastre nu sunt produse ale lumii externe, ci sunt produse ale mintii noastre, putem intelege de ce percepem lucrurile asa cum o facem.
Comportamentul dictat de perceptie
Felul cum percepem lumea este dictat de evolutie. Perceptiile negative au descurajat indivizii sa interactioneze cu acel obiect. De exemplu, daca un animal mirosea urat, avea un gust rau, arata urat etc, indivizii il ocoleau sau il omorau (cum este in cazul paianjenilor, gandacilor etc). Daca arata bine, avea un gust bun (de exemplu, animalele domestice precum porcul), oamenii erau incurajati sa creasca acel animal sau planta. Perceptiile noastre asupra lumii inconjuratoare au fost modelate printr-un proces al selectiei naturale. Nimic nu este urat, placut, neplacut. Sunt mai degraba feluri comune de a vedea lucrurile, subiective datorita evolutiei. Tigarile pot avea un miros neplacut pentru o persoana, insa dupa ce se apuca de fumat, pot percepe mirosul ca fiind unul placut.
Simetria si asimetria
Oamenii, si in general mai toate animalele, au tendinta de a vedea simetria ca fiind estetica si asimetria ca fiind urata. Asta deoarece toate animalele sunt in general, simetrice. Va veti intreba probabil, de ce animalele sunt simetrice? Simetria nu doar ca faciliteaza multe lucruri, dar este si eficienta din punct de vedere genetic. Nu trebuie sa avem o gena pentru partea stanga si alta pentru cea dreapta ci avem doar un set de gene care se poate duplica.
Datorita simetriei animalelor percepem simetria ca fiind un lucru sanatos, si recunoastem simetria ca fiind un sablon pentru toate fiintele vii. Asadar, atunci cand detectam simetria in mediul inconjurator, creierul nostru presupune ca obiectul respectiv reprezinta un organism si incearca sa distinga ce fel de organism este. Cu alte cuvinte, simetria este un indiciu ca ceva este mai mult decat un obiect precum o piatra.
Simetria la organisme reprezinta un indiciu general ca sunt sanatoase, iar pe de cealalta parte, asimetria arata neplacut si non-estetic. Noi incercam sa ne gasim parteneri sanatosi pentru a putea transmite genele mai departe, adica un partener cu o fata simetrica. Fiind atrasi de parteneri cu o fata simetrica, vom avea cel mai probabil un partener sanatos si avand un succes mai mare de a transmite genele mai departe, asadar, atractia fata de simetrie a jucat un rol in selectia naturala.
Mai sus in imagine, un individ suferind de neurofibromatoza.
Asimetria fizica este asociata cu modificarile genetice si infectiile, si asta ne demonstreaza de ce avem un comportament repulsiv fata de acestia. Cei care nu sunt atrasi de indivizi asimetrici au o sansa foarte mica de a contacta o boala sau a se imperechea cu cineva care are un “defect genetic”.
Gustul
Comportamentul nostru este influentat si de gust. De ce oare anumite lucruri au gust rau, iar altele placut? Chiar si gusturile ne-au fost modelate de selectia naturala pentru a nu manca ceva ce ne-ar putea face rau. Si este important sa intelegem, ca simturile noastre sunt limitate.
Gustul acru este dat de detectia aciditatii si este putin mai complicat. Exista doua cazuri cand intram in contact cu aciditatea, in fructe sau in carnea stricata. Asadar, detectia aciditatii genereaza doua raspunsuri diferite, in functie de context. Atunci cand aciditatea este detectata in prezenta zaharurilor este perceputa ca un lucru placut. In caz contrar, vom avea o reactie negativa. Reactionam pozitiv la gustul acru atunci cand este acompaniat de zaharuri, deoarece aceasta combinatie este prezenta in fructe. Dar aciditatea fara prezenta zaharurilor este indicatorul ce ne spune ca fructul sau alimentul este stricat (de exemplu atunci cand zaharurile sunt consumate de bacterii, lasand in urma doar gustul acru).
In general, reactionam negativ la gustul amar deoarece compusii care declanseaza acest gust sunt in general gasiti in plantele otravitoare. Noi avem astazi aceasta perceptie negativa a gustului amar datorita stramosilor nostri care au consumat plante otravitoare.
Gustul dulce este probabil cel mai influent dintre toate. Sursa principala o reprezinta fructele, iar acestea sunt de fapt o “placenta” a plantei, substanta care inconjoara semnitele sale. Plantele produc fructe deoarece acestea ofera semintelor nutrientii si energia necesara. Fructele permit semintelor sa germineze si sa creasca mai rapid, oferind un avantaj in plus fata de plantele sau copacii care nu produc fructe. Mai ales in zonele tropice, exista o competitie adevarata intre speciile diferite de copaci.
Fructele si mierea nu contin doar zahar, ci si diferite vitamine sau minerale. Gusturile noastre nu le pot detecta, insa in lumea naturala fiecare substanta ce contine zahar este bogata si in vitamine si minerale, deoarece fructele sunt produse de catre un organism pentru a hrani semintele. Creierul uman, datorita milioanelor de ani de evolutie, a asociat acest gust dulce cu nutritia.
Dorintele
Dorintele umane au fost vazute de religie ca fiind ceva negativ. Credinta crestina a vazut in dorinte ca fiind “inspite ale diavolului”. Chiar si acestea au fost modelate de-a lungul timpului, in milioane de ani de evolutie. Acestea au evoluat intr-un mod in care ne-a crescut sansa de supravietuire si procreere, trimitand mai departe genele noastre.
Cele mai puternice dorinte ale noastre sunt cele legate de mancare si sex, acestea fiind intr-o mare legatura cu fundamentul vietii. Mancarea sustine corpul si mentinerea sanatatii, fara de care individul nu ar putea trai. Sexul, este un alt aspect esential al vietii. Fara reproducere lantul vietii s-ar intrerupe iar genele nu ar fi trimise mai departe. La inceput, stramosii nostri au trait in mici grupuri separate. Atunci cand mai multe familii se uneau pentru a trai impreuna, sexul a devenit mai complicat. Primele grupuri de oameni traiau o viata asemanatoare cu leii de astazi: un grup de femele cu un mascul dominant. Atunci cand un grup mai mare de oameni s-a unit pentru a trai impreuna, acestia au fost expusi unui numar mai mare de potentiali parteneri iar conflictul a inceput sa apara.
Deosebim femeile de barbati in special datorita sanilor si a feselor. Atunci cand un om vede sanii unei femei, in creierul unui barbat se declanseaza mecanisme ce provoaca placere. Acest mecanism a fost foarte eficient in perioada cand oamenii traiau in grupuri mici in salbaticie. Dar atunci cand au inceput sa traiasca in grupuri mai mari si femeile erau inconjurate de barbati tot timpul, acesti stimulatori ai dorintelor au devenit o problema. In unele civilizatii, femeile isi acopereau sanii pentru a nu declansa stimulii barbatilor.
Ceea ce este important si trebuie retinut, este ca dorintele noastre de astazi sunt in mare parte vestigii pshihologice de acum sute de mii de ani. Ca si oameni, am schimbat mediul inconjurator, iar unele dorinte ale noastre nu mai corespund neaparat cu cele ale stramosilor nostrii. De exemplu, dorinta noastra pentru alimentele ce contin zahar nu ne mai indreapta catre mancarurile sanatoase, astazi putem crea astfel de mancaruri doar pentru a ne satisface dorintele, iar aceasta poate sa nu fie neaparat sanatoasa. In acest mod ne satisfacem dorintele, insa nu si scopul acestor dorinte.
Emotiile
Emotia reprezinta un mecanism de tip comportamental. Emotiile sunt sisteme bazate pe hormoni ce in general, creaza dorinte puternice, afectandu-ne in mod indirect comportamentul. Atunci cand organismele reactioneaza pe baza de emotii, ele nu sunt in mod neaparat constiente de consecinte, ci doar actioneaza in relatie cu hormonii interni ce au fost declansati datorita unor mecanisme simple, rezultate in urma unor stimuli.
Frica de exemplu, este un sentiment obisnuit. Atunci cand un soricel iese intr-un spatiu deschis pe timp de ziua, creierul sau detecteaza conditiile inconjuratoare si este produs automat un hormon ce cauzeaza animalul sa aiba un sentiment neplacut. In reactie cu acest sentiment neplacut, animalul se muta intr-o locatie unde acest sentiment nu mai este prezent. S-a realizat un experiment in care gena care producea acest hormon a fost intrerupta, iar soricelul iesea fericit din ascunzatoare, fara nicio grija. Bineinteles, in salbaticie, ar fi fost mancat de indata.
Emotiile functioneaza in acelasi mod si la oameni.
Dragostea este o emotie studiata recent, atat la animale cat si la oameni. Oxitocina este hormonul responsabil. Felul cum indivizii percep dragostea este dat de cantitatea de oxitocina pe care o pot produce. Experimentele au aratat ca administrarea de oxitocina (pe cale nazala cu un spray) face ca individul sa fie mai credul si ii creste increderea in cei din jur.
In trecut, membrii unui grup erau identificati dupa aparenta, vorba si comportament. Oamenii recunosteau membrii familiei ca fiind persoane ce arata asemanator cu ei, vorbeau ca ei, si se comportau asemanator.
Astazi, oamenii tind sa aiba incredere mai mare in oamenii care arata, vorbesc si se poarta asemanator lor, acest comportament fiind si el, un produs al evolutiei noastre.
Sursa foto: Suren Manvelyan
Vezi aici toate articolele din aceasta serie:
http://www.descopera.org/de-la-eucariote-la-omul-bionic/
foarte interesant articol.
Redau un pasaj din „Scurtă istorie a creaţiei omului”:
„Pe lângă cele cinci simţuri clasice, cunoscute în biologie, marile tradiţii şi religii au explorat simţurile magnetice, insuficient tratate de ştiinţă.
Conform rezultatelor cercetărilor neurobiologului român, Nicolae Opriş de la Universitatea Cornell, s-a determinat că, în cazul omului, există nişte linii specifice de câmpuri pur magnetice care codifică semnalul pentru declanşarea bruscă de hormoni ai plăcerilor, endorfinele şi enkefalinele. Cu siguranţă, bazat pe acest principiu, există şi alte câmpuri magnetice care generează şi altfel de reacţii chimice în organismul uman, dar care nu au fost suficient studiate. Omul, interesat de modificarea trasabilităţii semenului său pentru a realiza unele scopuri ascunse, poate, prin mecanismul acestei tehnologii, să influenţeze gândurile sau să producă afecţiuni într-un mod nevăzut unor mari grupuri de oameni, asemănător agresiunii cu câmp magnetic realizată prin anii ’60 asupra ambasadei SUA de la Moscova.”
Bazându-ne pe cibernetică, ce ne permite, cel puţin teoretic, să extrapolăm funcţii la structuri care se aseamănă, am emis teoria comunicaţiei mitocondriale. Redau rezumatul teoriei moştenirii ADN-ului mitocondrial paternal:
Rezumat: Furtuna creierelor şi a sufletelor
Procesele necesare şi suficiente unei bune funcţionări a organismului uman sunt meticulos potrivite de celule specifice, numite bio-manageri de proces, care utilizează proceduri intercondiţionate, transmise în organism prin trei canale de comunicaţie:
– chimic sau canalul proteic;
– electric sau canalul ionic;
– mitocondrial sau canalul fără fir al undelor magnetice.
Acest al treilea tip de comunicaţie iese din spectrul vizibil şi măsurabil şi introduce omul de ştiinţă într-o nouă competiţie. Pentru acest tip de bio-comunicaţie, insuficient cunoscut, noi aducem o nouă ipoteză teoretică, bazată pe analiza managerială multidisciplinară a unui model cibernetic propus de noi pentru omul perfect, prin simularea funcţiilor organismului uman cu ale unui sistem virtual computerizat, bazat pe managementul total al calităţii auto-cunoaşterii şi al funcţionării lui perfecte. Principalele cărămizi folosite la construcţia acestui sistem virtual sunt:
– creierul sau microprocesorul principal;
– ADN-ul mitocondrial maternal sau bio-antenele celulare tip log-periodice;
– ADN-ul mitocondrial paternal sau bio-antena centrală tip laser cuantic în cascadă.
Acest ansamblu al cunoaşterii totale, clădit cu “raţiune cerebrală, simţuri bio-celulare neurovegetative, de necesitate şi suficienţă organică, şi simţuri bio-sufleteşti nelimitate, a fost numit de noi “triunghiul principal al deciziei umane, IQ-EQ-CQ”. Unul din principiile de bază ale managementului cunoaşterii şi calităţii totale ne impune recunoaşterea şi cercetarea oricărei informaţii produsă de umanitate de-a lungul timpului, chiar dacă ea poate părea la început o nebunie.
Deoarece în urma unei fertilizări naturale, spermatozoizii sunt natural echipaţi cu acest ADN mitocondrial paternal (piesa intermediară este un veritabil bio-GPS), noi considerăm că Adam mtDNA are un rol important în calitatea evoluţiei fiinţei umane, motiv pentru care am dezvoltat o nouă ipoteză asupra evoluţiei umanităţii, “Adam mtDNA theory”, care vine în completarea actualei ipoteze “Eve mtDNA theory”.
Cuvinte cheie: creier, mitocondrie, matern (Eve), patern (Adam).
Fara rautate, am senzatia ca aptitudinile celui care-a redactat articolul nu se potrivesc cu profesia. Am intalnit prea multe exprimari greoaie si, cel mai suparator, neputinta de a scrie corect: ‘stramosii nostri’ – in niciun caz nu se scrie ‘nostri’ cu doi ‘i’. Repet, nu vreau sa supar pe nimeni dar in acelasi timp vreau sa-mi petrec timpul citind informatii interesante exprimate cu un minim decent de cunostinte (si nu ‘cunostiinte’) gramaticale nu sa-mi rod unghiile la fiecare paragraf. Cu respect!
Multumesc pentru observatie, am corectat fraza cu „stramosii nostri”, insa n-am gasit unde ai citit „cunostiinte”. Nici macar nu exista cuvantul asta in articol.
Fara rautate, cateodata am impresia ca o buna parte dintre cei care ne gasesc greseli in articole vor sa arate cat de inteligenti sunt. Daca vor sa ajute, pot sa dea o mana de ajutor, chiar avem nevoie de oameni. Avem un banner pe prima pagina prin care anuntam asta, dar nimeni nu se incumeta.
„Cunostiinte” am regasit tot prin site, nu mai stiu unde, l-am amintit doar ca exemplu, fara trimitere directa la articolul dvoastra. Cat despre nevoia de a ma da inteligent, departe de mine gandul. Tot ce-mi doresc e sa citesc articole interesante la care sa nu obosesc din cauza piedicilor pe care mi le pune gramatica ori formularea. Si cat despre contribuirea la site prin articole, as face-o bucuros daca mi-ar permite timpul liber insa multumesc pentru idee, chiar nu vazusem bannerul (sunt oarecum nou pe site si momentan devorez cam tot ce gasesc p-aici). Felicitari pentru initiativa si scuzele mele daca am suparat prin comentariul usor acid.