Originile Craciunului
Povestea Craciunului incepe cu nasterea unui prunc in orasul Bethleem Efrata.
Acest prunc se numea Isus, data exacta a nasterii nu se cunoaste, se crede ca s-ar fi nascut pe data de 25, iar luna nasterii e necunoscuta. E posibil ca luna Decembrie sa fi fost aleasa pentru a permite Bisericii sa concureze cu ritualurile pagane concurente, ce aveau loc in aceea perioada a anului si din cauza ca era apropiata de solstitiul de iarna al emisferei nordice, o perioada traditionala de celebrare a multor culturi antice.
Festivalurile de iarna
Festivalurile de iarna erau cele mai populare festivaluri din an, in multe culturi. Din cauza ca era necesara o cantitate mult mai mica de munci agricole, si totodata se astepta vremea buna, odata cu venirea primaverii. Obiceiurile crestine moderne de Craciun includ: daruirea de cadouri si obiceiul colindelor, care provine de la Saturnaliile romane; simboluri luminoase si acte de caritate, ce provin de la sarbatoarea romana de Anul Nou; bustenii Yule si varietati de alimente ce provin de la ospaturile germanice. Scandinavia pagana sarbatorea un festival de iarna numit Yule, care incepea pe la sfarsitul lui Decembrie si se termina la inceputul lui Ianuarie. Deoarece partea nordica a Europei, a fost crestinata ultima, traditiile sale pagane au avut o influenta mare asupra Craciunului. Scandinavii numesc Craciunul Jul. In engleza, cuvantul Yule e sinonim cu Craciunul, folosirea acestuia a fost inregistrata prima oara in 900.
Die Natalis Solis Invicti
Die Natalis Solis Invicti inseamna „ziua de nastere a soarelui neinvins”. Folosirea titlului de Sol Invictus a permis catorva zeitati solare sa fie venerate colectiv, incluzand Elah-Gabal, zeu sirian al soarelui; Sol, zeul imparatului roman Aurelian; si a lui Mithra, zeu al soldatilor, de origine persana. Imparatul Elagabalus ( 218-222 ) a introdus acest festival, care a ajuns la o popularitate maxima in timpul domniei lui Aurelian, care l-a promovat drept o sarbatoare la nivel de imperiu. Acest festival a fost stabilit in ziua solstitiului, deoarece in aceea zi soarele isi inversa retragerea catre sud, demonstrand astfel ca de „neinvins”. Cativa scriitori crestini timpurii au facut legatura intre renasterea soarelui si nasterea lui Iisus.
„O, ce hotarare buna a luat Providenta, ca in ziua in care Soarele se naste – Iisus sa se nasca”, a scris Sf. Ciprian (Thascius Caecilius Cyprianus ). John Chrysostom a comentat de asemenea aceasta conexiune: Ei o numesc „Ziua de nastere a Neinvinsului”. Cine e mai neinvins decat Domnul nostru?.
Cultul lui Mithra a fost raspandit in Imperiul Roman de mercenari si s-a generalizat in secolul al III-lea inainte de Christos.
Craciunul a inceput sa se raspandeasca si in Europa dupa anul 429 cand a fost declarat de imparatul Iustinian sarbatoare a Imperiului Roman.
Sarbatorile de iarna care tin doua saptamani (24 decembrie – 6 ianuarie) s-au suprapus pe Saturnalii (17 – 23 decembrie), pe sarbatoarea Mithra (25 decembrie), si pe Kaleandae Januarii (1 ianuarie).
Multe din aceste sarbatori au ramas, au fost absorbite si s-au pastrat in traditiile noastre prin crestinism. In actiunea lor de propaganda si convertire, crestinismul a facut concesii vechilor credinte, deoarece le era mult prea greu sa le interzica. Ca urmare, au fost asimilate. Dupa anul 391 cand crestinismul a devenit religie de stat in Imperiul Roman, sarbatoarea zeului Mithra a devenit mai intai o sarbatoare a romanilor, apoi s-a transformat in sarbatoare crestina. Crestinii pana in secolul al IV-lea, sarbatoreau nasterea lui Hristos pe 6 ianuarie, odata cu Boboteaza.
Mos Craciun
Originile lui Mos Craciun incep cu Sfantul Nicolaie ( sec. IV ), Episcop de Myra, o zona din Turcia. Sf. Nicolaie a fost un om generos, in special cu copii. Dupa moartea sa ( 340 A.D. ) a fost inmormantat in Myra, dar in 1087, niste marinari italieni au furat ramasitele sale, ducandu-le in Bari, Italia, marind popularitatea Sf. Nicolaie in Europa.
Blandetea sa si generozitatea au dat nastere la zvonuri cum ca ar fi capabil de miracole, acest lucru a marit devotiunea fata de el. Sf. Nicolaie a devenit sfantul protector al Rusiei, unde era cunoscut dupa barba sa alba, pelerina rosie si mitra de episcop. In Grecia era protectorul marinarilor, in Franta protectorul avocatilor si in Belgia era protectorul copiilor si calatorilor. Mii de biserici din Europa ii erau dedicate, iar prin secolul al XII-lea, a fost creeata de Biserica in onoarea lui, o sarbatoare oficiala. Sarbatoarea Sf. Nicolaie avea loc intre 5 si 6 decembrie si era marcata prin acte de caritate si oferire de cadouri.
Dupa Reformare, credinta in Sf. Nicolai a disparut, dar legenda a fost tinuta in viata de Olanda, unde datorita alfabetului lor numele Sf. Nicolaie ( Sint Nikolaas ) s-a transformat in Sinterklaas. Copii olandezi isi lasau sabotii langa soba, iar Sinterklaas ii rasplatea pe cei buni, lasandu-le bunatati in saboti. Colonistii olandezi au adus aceasta traditie in America secolului secolului al XVII-lea, si asa a aparut numele anglican de Santa Claus.
In 1822 Clement C. Moore a compus poemul „A Visit From Saint Nicholas”, publicat sub numele de „The Night Before Christmas”, drept cadou pentru copii sai. In el, il descrie pe Santa Claus :
„He had a broad face and a little round belly,
That shook when he laughed, like a bowl full of jelly,
He was chubby and plump, a right jolly old elf,
And I laughed when I saw him, in spite of myself;
A wink of his eye and a twist of his head
Soon gave me to know I had nothing to dread.”
Alte tari au variante diferite de Mos Craciun: La Befana, in Italia~Cei Trei Regi, in Spania, Puerto Rico si Mexic~Christkindl, in Elvetia si Austria~Father Christmas, in Anglia~Pere Noel, in Franta. Cu toate acestea, figura lui Mos Craciun, asa cum este ea descrisa in poemul lui Moore, a fost pastrata pana in ziua de azi, si e recunoscuta de adultii si copii din intreaga lume.
Imaginea arhicunoscuta a lui Mos Craciun a fost creeata de Thomas Nast ( 1840-1902 ), care a desenat cate o imagine noua in fiecare an, incepand cu anul 1863. Aceasta imagine a fost standardizata de media publicitara, in 1920.
Traditia curenta in cateva tari ale Americii Latine ( cum ar fi Venezuela si Columbia ) cere ca Mos Craciun sa faca jucariile, iar Pruncul Iisus sa fie cel care le distribuie. Aceasta idee ar trebui sa reconcilieze credintele traditionale religioase si traditiile moderne globalizate, in special cea a iconografiei lui Mos Craciun, importata din Statele Unite.
Pomul de Craciun
In Germania secolului al XVI-lea, erau decorati pinii, atat cei din interiorul casei, cat si cei din exteriorul ei, cu mere, lumanari si hartie colorata. In Evul Mediu, o sceneta religioasa infatisa izgonirea lui Adam si a Evei din Gradina Edenului. Un pin decorat cu mere era folosit pentru a simboliza Gradina Edenului – Copacul Cunoasterii. Sceneta se incheia cu profetia salvatorului ce urma sa vina. Se crede ca reformatorul protestant Martin Luther King a decorat, pentru prima oara, pomul de Craciun cu lumina. In timp ce se ducea spre casa, intr-o seara de Decembrie, frumusetea stelelor care straluceau printre ramurile unui pin, l-a inspirat sa recreeze efectul prin lumanari asezate pe ramurile unui pin mic, de acasa. Pomul de Craciun a fost introdus in Anglia de sotul Reginei Victoria, Printul Albert, al carei tara nativa era Germania. Editia faimoasa a „Illustrated News”, din 1848, infatiseaza Familia Regala adunata in jurul pomului de Craciun, de la Palatul Windsor. Aceasta imagine a popularizat ideea in toata Anglia victoriana.
Felicitarile de Craciun
Felicitarile au aparut prima oara in Anglia, cand copii isi exersau ortografia prin scrierea de urari de Craciun pentru parintii lor, dar Sir Henry Cole e cel care a creeat prima felicitare de Craciun adevarata. Director al muzeului londonez „Victoria&Albert”, Sir Henry a fost prea ocupat in perioada Craciunului anului 1843, ca sa isi scrie urarile de Craciun pentru prietenii sai.
Asa ca l-a angajat pe artistul John Calcott Horsley pentru a face ilustratiile. Felicitarea era compusa din 3 pagini, cea din mijloc infatisa o familie sarbatorind Craciunul, pe prima pagina era inscriptionat mesajul „Iti Urez Un Craciun Vesel si Un An Nou Fericit”.
Ciorapii de Craciun
Conform legendei, un nobil a fost atat de afectat de moartea sotiei sale, incat si-a rispit intreaga avere. Acest lucru le-a lasat pe cele 3 fiice ale sale, fara mijloace de intretinere, fiind astfel confruntate cu o viata de saracie crunta. Generosul Sf. Nicolaie, a auzit de necazul celor 3 fete. Dorind sa ramana anonim, a incalecat pe calul sau alb si a pornit spre casa nobilului, odata ajuns acolo a aruncat 3 pungi cu bani de aur in hornul casei. Cele 3 pungi au cazut in ciorapii pe care cele 3 fete, ii atarnasera la uscat, deasupra semineului.
Vascul
Vascul a fost folosit de preotii druizi cu 200 de ani inaintea nasterii lui Iisus, in timpul sarbatorilor de iarna. Venerau planta deoarece desi nu avea radacini, ramanea verde de-a lungul lunilor de iarna.
Celtii credeau ca vascul are puteri magice, tamaduitoare, o foloseau ca antidot al otravei, infertilitatii si pentru indepartarea spiritelor rele.
Era vazut de asemenea si ca un simbol al pacii, romanii ziceau, ca doi dusmani care se intalnesc sub o ramura de vasc, renunta la arme si se imbratiseaza.
Scandinavii au asociat planta cu Frigga, zeita iubirii, si poate ca de aici vine obiceiul sarutului de sub ramura de vasc.
Cei care se sarutau sub vasc, aveau promisiunea unui an nou fericit si plin de noroc.
Hanukkah
Incepand cu cea de a 25 zi a lunii evreiesti Kislev, Hanukkah e o sarbatoare evreiasca ce comemoreaza rededicarea Templului Sfant din Ierusalim, dupa desacrarea sa de catre sirieni.
In 168 B.C., membrii familiei evreiesti Maccabee au initiat o revolta impotriva sirienilor greci, datorita politicii regelui sirian Antiochus IV, care dorea nulificarea religiei evreiesti. O parte din aceasta stratagema includea transformarea Sfantului Templu din Ierusalim (Beit HaMikdash) intr-un templu grecesc al idolatriei. Condusi de Judah Maccabee, evreii au invins sirienii in 165 B.C. si si-au recuperat templul.
Dupa ce au purificat templul, au inceput pregatirile pentru ceremonia de sfintire, dar s-a descoperit ca nu exista suficient ulei pentru a aprinde Ner Tamid, o lampa prezenta in casele evreiesti de venerare, care reprezinta lumina eterna. Odata aprinsa, lampa nu mai trebuie stinsa niciodata.
Dupa o cautare frenetica, in templu a fost gasita o sticluta mica plina cu ulei nepangarit, suficient doar pentru o zi. Dar in mod miraculos, lampa din templu a ars timp de 8 zile, pana ce o noua provizie de ulei a fost adusa. In amintirea acestui miracol, cate unul din bratele Menorah-ului ( un suport de lumanari cu 8 brate ) este aprins in fiecare din cele 8 zile ale Hanukka. Traditia conform careia se dau si se primesc daruri pe intreaga durata a celor 8 zile, e relativ noua si se datoreaza in mare parte, datei de sarbatorire ce e apropiata de cea a Craciunului.
Kwanzaa
Doctorul Maulana Karenga, Profesor la Universitatea de Stat California, din Long Beach, a creeat Kwanzaa in 1966. E o sarbatoare celebrata de milioane de afro-americani, care ii incurajeaza amintindu-le de mostenirea africana si de locul lor actual in America. Kwanzaa e sarbatorita intre 26 Decembrie si 1 Ianuarie si include 7 principii numite Nguzo Saba:
-Umoja (Unitate), Kujichagulia (Autodeterminare), Ujima (Munca Colectiva si Responsabilitate), Ujamaa (Economie Cooperativa), Nia (Scop), Kuumba (Creativitate) si Imani (Credinta).
In ritualistica Kwanzaa, intr-un sfesnic, numit Kinara, sunt puse 7 lumanari, numite Mishumaa Saba, apoi sfesnicul e pus peste Mikeka, un covoras, de regula facut din paie.
Trei lumanari verzi sunt puse in stanga, trei lumanari rosii sunt puse in dreapta si una neagra in centrul sfesnicului, fiecare lumanare reprezinta unul din principiile sarbatorii. In fiecare zi de Kwanzaa, se aprinde cate o lumanare, incepand cu partea stanga. Cele trei culori ale Kwanzaa (negru, rosu si verde) au si ele o semnificatie. Negrul simbolizeaza fata poporului african, rosu simbolizeaza sangele varsat de ei, iar verdele simbolizeaza speranta si culoarea patriei-mama. Cuvantul Kwanzaa e de origine swahili, si inseamna „fructele recoltei”.
Traditii precrestine
De Craciun, femeile impart colaci si dau colindete colindatorilor intocmai ca la Saturnalii. Colindul prefigureaza cutreieratul strazilor de catre copii, colindand din casa-n casa si primind colaci, cozonac, covrigi, sau mai nou bani.
Colacii pastreaza si ele forma rotunda a soarelui, ramasita a cultului lui Mithra.
O alta traditie a cultului lui Mithra este punerea pe foc a unui bustean in noaptea de Craciun.
Plugusorul este si el asemanator cu ritul zeului soarelui, Mithra. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, ele neavand insa vreo legatura cu Craciunul.
Controversa Craciunului
Controversa Craciunului se refera la dezacordul in privinta celebrarii si recunoasterii sarbatorii Craciunului in mediile guvernamentale, mediatice, publicitare si diverse medii seculare. Controversele recente au loc in special in Statele Unite, in Canada si intr-o anumita masura si in Anglia, si au aparut datorita rolului anual important al sarbatorii in economia vestica in conjunctie cu semnificatia crestina intr-o societate vestica ce se diversifica rapid pe plan religios. Termenul de „Razboi al Craciunului” e folosit uneori in controversele recente.
In decadele recente, in perioada de dinaintea zilei de 25 Decembrie, e cunoscut faptul ca mentionarea publica, corporata si guvernamentala a termenului „Craciun” e evitata si inlocuita cu un termen generic – de regula, sarbatori de iarna – si ca aspectele populare non-religioase a Craciunului, cum ar fi colindele seculare si brazii decorati sunt folosite excesiv, dar sunt vag asociate cu „sarbatori” nespecificare, in locul Craciunului.
In societatile vestice, Craciunul pare din ce in ce mai mult o sarbatoare seculara. Se stie ca multe din simbolurile societatii vestice, ce sunt asociate cu Craciunul, au fost preluate din traditii non-crestine care pre-dateaza nasterea lui Iisus. De exemplu, brazii decorati, vascul, si bustenii yule. Din punct de vedere istoric, „Craciunul” a adoptat recent aceste traditii vechi, in formula sa actuala. De aceea, multi non-crestini spun ca cea mai potrivita denumire pentru acest sezon, e sezonul sarbatorilor, ci nu sezonul Craciunului (o denumire care descrie doar celebrarea religioasa a nasterii lui Iisus).
Conceptul de „Razboi al Craciunului” a aparut pe la inceputul anului 2000, si este de regula atribuit comentatorului american Bill O’Reilly.
Ceea ce O’Reilly, si mai tarziu si alte figuri proeminente ale mediei, sustinea e ca orice mentionare a Craciunului sau a aspectelor sale religioase, erau cenzurate , evitate, sau descurajate de advertiseri, distribuitori, guvern (in special, de scoli) si alte organizatii publice seculare.
Controverse istorice
Prima controversa documentata a fost produsa de crestini, si a inceput in perioada Interregnum-ului englezesc, cand Anglia era condusa de Parlament Puritan. Puritanii au vrut sa elimine elementele pagane a Craciunului. In aceasta perioada, Parlamentul britanic a interis complet Craciunul, considerandu-l un festival papal, fara nici o justificare biblica, o pierdere de timp si o ocazie de comportament imoral.
Asociatia Cromwell sustine ca aceasta interzicere nu e indreptata spre crestinatate, ci catre traditiile pagane care au ajuns sa fie asociate cu Craciunul, prin creearea sarbatorii Craciunului. Aceste traditii antice nu au nici o legatura cu crestinatatea, dar au fost atat de bine ancorate in cultura Europei nordice, incat nu au fost abandonate. Multi lideri crestini timpurii, au fost confruntati cu congregatii de crestini, care inca celebrau aceste traditii pagane. Nu era posibil sa se interzica aceste celebrari datorita popularitatii lor, asa ca conducatorii bisericii au ales aceasta perioada a anului pentru sarbatorirea nasterii lui Hristos. Aceasta hotarare a marcat inceputul conflictului sarbatorii Craciunului.
Autori: G.F. & Marius Ignatescu.
fals ce scrieti despre carciun.dezinformati oamenii.spuneti’le adevarul ca defapt craciunul este ziua in care paganii venerau soarele.este sarbatoare pagana doar cu denumire diferita.si de unde pana unde hristos s’a nascut pe 25
decembrie?cine zice asta?ortodoxia sau cine?nimeni nu stie cand s’a nascut hristos,ma refer la data si la luna.asa vreti voi sa fie 25 decembrie?nu suport astfel de minciuni si trebuie sa va cereti scuze pentru ca va bateti joc de oameni.cu craciunul si alte sarbatori scoase peste noapte.cititi Biblia inainte sa scrieti articole mincinoase.
Te rog sa citesti articolul cu atentie. In articol scrie destul de clar ca data exacta nu se cunoaste.
Sunt mentionate si sarbatorile pagane, dar ar fi fost mai pe intelesul tau daca articolul avea un titlu de genul
„Senzational! Craciunul e o sarbatoare pagana!”.
Fa un efort si citeste, gandeste, iar apoi poti sa raspunzi.
Dezavantajul internetului e ca toata lumea poate citi printre randuri si apoi are libertatea de a comenta.
chiar as vrea sa stiu ce legatura are craciunul de fapt care este scopul oamenilor
sectarii nu au ce comenta despre craciun. nu recunoasteti valabilitatea sarbatorii, si nici nu meritati sa va bucurati de ea. nu e important daca hristos s-a nacut sau nu in 25 decembrie. noi, ortodocsii, simtim ca trebuie sa ii celebram nasterea. chiar daca data nu este exacta, celebrarea e importanta. dar ce pot pricepe niste sectari? deci, repet, nu meritati o astfel de sarbatoare! vedeti-va de ratacirile voastre!!!
Ce inseamna sa te indepartezi de invatatura lui Iisus…
Este dificil sa spun cate erori sunt si sub masca „obiectivitatii” se impinge inainte paganismul, iar adevarata valoare, nasterea Mantuitorului este aruncata in spatele unor cuvinte fara noima.
“O, ce hotarare buna a luat Providenta, ca in ziua in care Soarele se naste – Iisus sa se nasca”, a scris Sf. Ciprian (Thascius Caecilius Cyprianus ).
Daca citatul ar fi adevarat, ar insemna c[ Iisus S-a nascut ca… asa a vrut …providenta!???????
Nu domnule, Iisus S-a nasxut ca asa a binevoit Dumnezeu.
Craciunul este sarbatoare autentica romaneasca si provine ca si Scaloianul din strafundurile istoriei probabil de la pelasgi si traci. Copil fiind am cunoscut obiceiurile de Craciun in satul meu natal din Ialomita. La taierea porcului, batranii din sat, buneii nostri (carora le ziceam bunu, bunicu sau butu), mergeau la padure dupa craciune: crengi de copac cu o parte verde si o parte uscatura. Acasa le infigeau intr,un oloi cu grau sau mei si-l gateau fetele din casa cu mere, nuci, rahat, bomboane, ate si panglici colorate. In seara de Craciun venea Mos Craciun (bunicu sau un alt batran din vecini) imbracat in sarica cu caciula pe dos, incins cu brau sau bete rosii cu toiag si tolba. In tolba aducea pentru baieti bice pentru plugusor si pentru fete sorcove si baticuri, jucarii facute din lemn vopsit ptr cei mai mici. Lua in brate pe cel mai mic copil si zicea o urare, apoi rupea creanga uscata si o arunca in vatra peste jar si arunca sare peste jar din care sareau scantei si zicea de trei ori: Sfant Craciun de ziua Domnului sa arda tot vechiul si uscatura si verde, verde sa -nverzeasca granele, asa sa ne-ajute Dumnezeu ! In timpul asta veneau colindatorii cu „cantecele” si-ntrebau la geam: pe cine cantam? Li se raspundea din casa: pe cutare. Daca era fata o ura cu cantec de fata iar de era baiat il ura cu cantec de baiat. Nu se canta decat pentru copii si tineri si pentru belsug in gospodarie. Daca pupai Craciunul, o icoana mare cu nasterea Domnului cu care umbla Preotul si dasclul din casa in casa, atunci aveai voie sa mananci carne de porc si se gatea in noapte aceea pomana porcului cu mamaliga si se bea vin indulcit cu miere. Mos Craciun era personajul principal al serii de Craciun, i se spuneau poiezii, i se cantau urari, punctul culminant era cand veneau baietii cu steaua. Era un vis, adormeam intr-un tarziu in bratele mamei si visam ingeri coborind din cer. Deaceea va spun, ca la alte popoare or fi alte obiceiuri dar Mos Craciunul nostru venea dela munte sau din padure, mai intra in casa prin horn, la casele bogate aducea brad. Tovarasii il facuse Mos Gerila, care era traditional la rusi, tot un Mos Craciun dar altfel, era rus (Ded Moroz) si venea cu Zapezica, Zana Zapezilor (Znegurocika). Era un import nepotrivit si slugarnic. Mos Craciunul nostru pacatuia ca era sfant si era trimis de Dumnezeu sa-i fericeasca pe oameni de nasterea Domnului cel fara de-nceput. Acum alti „tovarasi” ni-l tot baga pe gat copiilor pe un batranel cam trasnit ce vine de prin Laponia cu un ren ce are nume nemtesc (mai tarziu s-ar putea sa-l boteze ruseste avind in vedere cresterea cererii de produse Gazprom). Noi romanii sa ni-l pastram pe Mos Craciun, care sfant a fost de cand a aparut pe lumea asta. Sf Nicolae, da a fost Mos Craciun pentruca la origina era un TRAC. El e Mos Craciunul care i-a uns cu mir pe toti Craciunii ce i-au urmat lui si i-a indrumat sa sfinteasca Nasterea Domnului si amintirile copilariei pentru toti traitorii pe acest pamant. Povestea cu bradul gatit de nemti ptr prima data este tot o zicatura; La romani bradutul gatit s-a purtat la toate nuntile, la botezuri, la inmormantare, la martacirea caselor (punerea acoperisului). Dupa eveniment se prindea in cuie ori la streasina casei (dupa nunta sau botez) ori se infigea la mormant langa cruce (la inmormantare), sau la terminarea acoperisului casei, bradutul gatit cu stergar de borangic era castigat de mesterul martac care ajungea primul la coama. De craciun era prezent in toate casele care il puteau dobandi mai ales celor de langa munte. La ses daca nu gaseam brad ca erau ierni grele, pneam in oloi cu grau sau mei creanga verde de craciuna. Si inca ceva: acum ni se tot zice ca Mos Craciun se imbraca numa in rosu ca de este de la Coca -Cola. Se minte tare: Pana prin 1950 Mos Craciun se imbraca in verde, rosu, cafeniu, albastru. Dar dintotdeauna culoarea de Craciun si de Pasti era rosu. Priviti candelele din biserici de la iconostase: la sfintele sarbatori sunt rosii, iar floarea de craciunita este tot rosie. Asa ca mai lasati-i pe occidentali si pe rusi cu ale lor. Noi le avem pe ale noastre care sunt multimilenare nu de pe timpul otravii de Coca -Cola sau vodcii.
Apreciez continutul articolului, este bine documentat si in consens cu alte prezentari pe acelasi subiect facute de cercetatori romani si straini. Va multumesc!
Nu pot fi de acord cu subiectivismul unor comentatori la acest articol care ies in spatiul public cu idei preconcepute, cu istorii personale sau zonale cu legaturi inexistente in crestinism si cu un spirit de atac ce nu are nici o legatura cu Isus Christos. Pe cat de placut este Craciunul cu toate conexiunile lui pe atat de necrestin ramane si aceasta nu pentru ca place sau nu place unora sau altora ci pentru ca origin lui este in paganism. (vezi si sarbatorirea duminicii, cultul crucii, obiceiuri de pasti si altete). Isus are un raspuns de exceptie „va rataciti pentru ca nu cunosteti Scripturile”. Pentru curiosi cititi in evanghelia sfantului Luca, in primul capitol si veti gasi luna in care fecioara Maria a primit vestea sarcinei printr-un inger. Luati calendarul ebraic, incepeti sa calculati si veti vedea singuri cat de departe este 25 decembrie de perioada reala a nasterii lui Isus.
Un crestin ar trebui sa-si bazeze convingerile religioase pe Cuv.lui Dz.,Biblia.Iar in Biblie nu se spune ca trebuie celebrata vreo zi de nastere;dimpotriva sunt mentionate doua celebrari de acest gen,care s-au terminat cu crima fiecare(ziua de nastere a lui Irod ,urmata de uciderea lui Ioan Botezatorul,si ziua unui faraon egiptean,incheiata si ea cu o crima(Geneza cap.40)Se intelege deci care este punctul de vedere al Bibliei cu privire la celebrarea zilei de nastere.In alta ordine de idei,conf.Bibliei Isus s-a nascut la sfarsitul lunii septembrie-inceputul lui octombrie.Daca ar trebui celebrata ziua de nastere a lui Isus data exacta ar fi fost consemnata in Cuv.lui Dz.In schimb Biblia ne spune sa comemoram moartea lui Isus,cel mai important eveniment,deoarece prin moartea sa ne-a rascumparat din pacatul adamic.Iar Biblia consemneaza data mortii lui Cristos-14 Nisan,dupa calendarul evreiesc,data ce anul viitor,2015,corespunde cu 3 aprilie(Cina domnului).Si interesant,desi nu se stie data exacta a nasterii lui Cristos,intreaga crestinatate,precum si alte religii,din japonia,China,o sarbatoresc pe 25 decembrie.Insa ziua in care Isus a murit si trebuie comemorata anual(vezi Luca cap.22:15-20) nu are nici o relevanta ptr.crestinatate.Mai mult ei sarbatoresc invierea,dar la date diferite,desi se cunoaste data invierii,la trei zile dupa moarte,deci la trei zile dupa 14 nisan.De unde se vede ca ptr.crestinatate(ptr.cler de fapt )nu conteaza ce pretinde Dz.de la oameni,ci mult mai importante sunt traditiile si obiceiurile chiar daca sunt in contradictie flagranta cu vointa lui Dz.
Ce tot ne baga pe gat pe acest mos, crescator de reni de prin Finlanda? Asta nu este si nu poate fi Mos Craciun cel ce vine dela munte (din muntii nostri, bineinteles) si care face parte din straistoria noastra, mult mai veche decat aparitia acestor crescatori de reni. Bagseama, ca e tot un fel de Mos Gerila, impus de rusi in trecut, ca ala venea din geroasa Siberie, iar asta vine din Laponia (or fi rude, ca si ala rusesc isi avea originea tot prin tundra siberiana de dincolo de cercul polar). Cand ne-au obligat sa folosim numele de Mos Gerila in loc de Mos Craciun, au aparut si reactii de respingere. Satenii ii ziceau Mos Dracila, la oras Mos Vodcila, unii platind cu libertatea curajul de a-l respinge. Chiar si preotilor li s-a impus, numai ca acestia nu au recurs niciodata la aceasta facatura stalinista. Si totusi, inca se mai pastreaza apucaturile din perioada de trista amintire. Se zice frecvent sarbatorile de iarna si nu sfintele sarbatori ale nasterii Domnului sau sarbatorile Craciunului. Creerele spalate de ateii comunisti nu si-au mai revenit, ba as zice ca acum ateizmul e mai puternic propagat decat pe timpul ‘tovarasilor’. Se pare ca din domn mai faci un tovaras, dar din tovaras nu mai faci un domn. Sarbatoarea Craciunului, este straveche pe meleagurile noastre si dupa toate aparentele s-a sarbatorit pe undeva pe la echinoctiul de primavara,(care este inceputul anului astronomic, precum si a ciclului agricol si cresterii animalelor domestice), de unde s-au pastrat colindele ce au refren „Florile dalbe, flori de mar”, deci era la vremea marului inflorit venerat de stramosii nostri. Calendarul suferind modificari prin introducerea lunilor cu nume de imparati romani: Iunie, Iulie si August, care sunt luni de vara, sarbatoarea straveche a fost impinsa inspre solstitiul de iarna (ziua cea mai scurta din an), iar Anul Nou s-a mutat in Ianuarie, pierzand legatura cu inceputul anului nou astronomic (trecerea Soarelui in constelatia zodiacului Ares-Berbec, la 21 April.). De aici si deruta cu Septembrie care era luna 7-a (septem), Octombrie, care era luna 8-a, Novembrie, care era luna 9-a si Decembrie, care era luna 10-a, acum fiind respectiv lunile a 9-a, a 10-a, a 11-a, a 12-a. Cine era Mos Craciun si de ce era la inceput de an? Vedeti N.Densuseanu „Dacia preistorica”. Zeul roman Ianus cel care avea o fatza batrana ce privea spre anul trecut si una tanara, ce privea spre anul de vine, era o zeitate traca, preluata de romani care si ei erau de origine traca. Romanii erau traci veniti cu Eneea dupa caderea Troiei iar latinii si etruscii erau traci originari din zona valea Dunarii, Carpati, Pont, (mormintele getice descoperite la Kazanlak in Bulgaria sunt indentice cu mormintele etrusce). La noi, romanii, care suntem urmasii tracilor, ramura geto-daca, s-a pastrat traditia lui Mos Craciun cu plete dalbe, care tine un prunc (Anul Nou) in brate sau pe genunchi si aduce daruri la copii (acestia intruchipeaza noul, iar noul este intampinat cu daruri). Mos Craciun la romani, zeitate din preistorie, nu a putut fi dizlocat de aparitia crestinizmului, fiind prea puternic ancorata in traditiile stramosilor nostri, asa ca cel ce a creiat primul calendar crestin, calugarul geto-dac din Silistra cu numele de Dionisie cel Mic, a stabilit sarbatoarea ‘Nasterii Domnului’ la 25 Dec, zi in care se sarbatorea Mos Craciun, cel ce aducea daruri copilului Hristos. Mai tarziu, in zona Antalia (Turcia) la Mira Ciliciei (cca 40 Km de la Antalia spre SW), Sfantu Mare Ierarh Nicolae, cunoscut cu origine traca, a jucat rolul de Mos Craciun, asa cum faceau si la romani (si inca mai fac) bunicii si batranii din sate: se imbraca Mos Craciun si duce daruri la casele cu copii. Sf.Nicolae punea galbeni in incaltamintea fetelor sarace, ca sa aiba zestre sa se poata marita (in zona Ciliciei, ca dealtfel si pe la noi prin sate, incaltamintea se lasa afara dinnaintea usii de intrare, nu se intra incaltat). Deasemenea ducea daruri la copii saraci din zona Mirei, pe care le depunea in arborii de la portita, gatiti cu hartii colorate de parintii copiilor, ca semn, ca la acea casa sunt copii. Asa cinstea Sfantul Nicolae sarbatorirea Nasterii Domnului. Si uite ca se pastreaza si acum, numai ca unii vor sa o globalizeze si sa o mute la crescatorii de reni. Cei ce mergeti la Antalia, faceti un efort si mergeti la Mira, unde se mai afla biserica unde a slujit marele ierarh Sf.Nicolae, tot acolo este si chilia unde a trait ultimii ani Maica Domnului, dupa ce apostolul Iacob a adus-O din Iudea, pentru a o feri de prigoana antiHristos, ce s-a desfasurat acolo la inceputul erei crestine. Tot asa, sarbatori stramosesti, care nu au putut fi desfiintate de noile religii, mai sunt: Rusaliile denumire data de romani (Rosalia),sarbatorilor de Sanziene sau Dragaica, sarbatoarea Scaloianului (Caloianului) la trei saptamani dupa Paste, ce se mai sarbatoreste de cete de copii, mai mult fete, mai in toate satele de pe valea Dunarii, pe ambele maluri, iar la noi mai cu precadere in campia Baragan. Si multe altele nestudiate de savantii nostri de acum, care nu-si mai parasesc cabinetele, ca sa studieze si sa asigure pastrarea, ci copiaza ce le zic altii. Asa a ajuns ca in DEX-ul de la noi daca te uiti, cuvintele romanesti mai toate sunt imprumutate de la greci, unguri, bulgari, rusi, sarbi, nemti desi acestea sunt popoare mai tinere decat romanii, care fara sa gresim putem afirma cu tarie ca sunt urmasii tracilor si asa cum sustine fostul sef de cabinet al Papei Ioan-Paul al II-lea , un episcop catolic american, ” Latina se trage din limba romana si nu invers”. Cred ca toate popoarele din jurul nostru au imprumutat multe de la noi si cuvinte si portul traditional si sarbatori, iar pamanturile le-au luat cu forta. Este ca in povestea aia cand il primesti pe unu in casa si asta se face stapan peste casa ta. Apropo de Mos Craciun, pe timpul cand era interzis sa-l chemi pe romaneste, un poet cunoscut a scris intr-o poezie, devenita celebra, ca „… vine Mosul de la munte, niciodata n-a lipsit, numai ca poarta nume conspirativ (aluzie la Mos Gerila).” Si mai circula un banc in care Bula, intrebat ce diferenta este intre Mos Craciun si Mos Gerila, acesta raspunde prompt: Mos Craciun are studii teologice, iar Mos Gerila are scoala de partid ‘Stefan Gheorghiu’.
Sunt in asentimentul d-lui Gheorghe.Il felicit ca a adus argumente convingatoare din Scripturi!
Și eu sunt în asentimentul lui Gheorghe, din același motiv…
Foarte bun articol! Ar trebui sa il citeasca toti si sa nu mai creada in prostii.
Nu se stie data exacta sau luna, atunci 25 martie cand e Buna Vestire, ce semnifica?