Luna, satelitul natural al Pamantului

Satelitul natural al Pamantului, Luna, este cel mai apropriat vecin al nostru: distanta medie pana la Pamant masoara doar 384.000 kilometri, adica adica de 400 de ori mai putin decat distanta pana la Soare. Si datorita diametrului ei, reprezentand cam un sfert din cel al Pamantului, Luna constituie un obiect special: in sistemul nostru solar, nu se mai cunoaste decat un singur exemplu de satelit Charon, in jurul lui Pluto ale carui diminsiuni sa fie atat de importante in comparatie cu cele ale planetei sale. Prin apropierea ei de Pamant si, ca atare, prin dimensiuniile ei de pe bolta cereasca, se explica de ce Luna ocupa un loc exceptional pe cerul nostru.

Un astru mort

Din punct de vedere al mecanicii ceresti, Pamantul si Luna alcatuiesc un cuplu in care cele doua componente interactioneaza puternic unul asupra celuilalt. Mareele oceanice constituie cea mai spectaculoasa influenta a Lunii asupra Pamantului. Explorarea Lunii si analiza esantioanelor de roci lunare aduse pe Pamant de misiunile Apollo au furnizat o sumedenie de informatii referitoare la caracteristicile acestui astru. Lipsita de astmosfera, Luna este un astru mort, cu suprafata ciuruita de cratere de toate marimile, sapate prin impactul meteoritilor, care, inca de cand s-a format, n-au contentit sa se abata asupra ei.

Regiunile intunecoase vazute de pe Pamant dau Lunii o vaga asemanare cu un chip omenesc, sunt niste vaste campii iesite la suprafata in urma impactului (foarte vechi) cu meteoriti enormi. Primii astromoni care le-au observat cu luneta, in secolul al 17-lea, crezand ca era vorba de niste intinderi de apa, le-au dat denumiri de mari.

Origine

La fel ca si Pamantul si celelate planete din sistemul solar, varsta Lunii este de aproximativ 4,5 miliarde de ani. Potrivit unei ipoteze in favoarea careia inclina astazi numerosi specialisti, Pamantul, de-abia format, ar fi intrat in coliziune cu un alt corp, avand aproape dimensiunea lui Marte. Se considera ca planeta noastra n-ar fi fost lovita frontal ci tangential, fiind, cum s-ar spune doar „scalpata”. Ramasitele smulse din Terra s-ar fi imprasiat in forma de inel in jurul Pamantului, inainte de a se reaglomera, dand nastere Lunii. Conform unor simulari efectuate pe calculator, ar fi fost suficenta in acest scop o perioada de mai putin de zece ani dupa impact. Etapa esentiala a procesului n-ar fi durat, se pare decat un an!

Cateva date despre Luna

Distanta maxima pana la Pamant: 406 720 kilometri

Distanta minima pana la Pamant: 336 375 kilometri

Distanta medie pana la Pamant: 384 400 kilometri

Diametru mediu: 3476 kilometri (0,27 fata de diametrul ecuatorial al Pamantului)

Diametru aparent pe cer: variabil 29′ 40” si 33′ 32”

Masa:7,34.10 kilograme(0,012 fata de cea a Pamantului)

Densitate medie: 3,34

Greutate: de 0,166 de ori mai mica decat cea de la suprafata Pamantului (corpurile cantaresc asadar de 6 ori mai putin pe Luna decat pe Pamant)

Temperatura la suprafata: variabila de la 117 grade c (in plina zi) pana la -173 grade c (in plina noapte).

Atmosfera: inexistenta

Revolutie siderala (timpul necesar pentru ca Luna, dupa ce a ocolit Pamantul, sa ajunga in aceesi directie fata de stele): 27 zile 7 ore si 43 de minute.

Revolutia sinodica (durata ciclului fazelor necesar pentru ca Luna, dupa ce a facut ocolul Pamantului, sa ajunga in aceesi directie fata de Soare): 29 de zile 12 ore si 44 de minute.

Perioada de rotatie (ziua lunara): 27 de zile 7 ore si 43 de minute (identica cu revolutia siderala, ceea ce explica de ce Luna prezinta mereu aceesi fata spre Pamant).

Varsta:4,6 miliarde de ani.

Autor: Gabi Dinca, www.descopera.org