Formarea religiei islamice

Incepand din timpul Cruciadelor si al Evului Mediu pana in prezent, islamul a fost acuzat de toate relele posibile. Vom incerca in cateva articole sa-i spunem povestea – obiectiv si fara prejudecati.

LUMEA ISLAMULUI

Islam si musulmani – inceputuri

La începutul sec. VII d.Hr., neobservata de restul lumii, s-a nascut o miscare religioasa în interiorul Arabiei. Într-un timp uimitor de scurt – ceva mai putin de 20 de ani- s-a dezvoltat impetuos si a absorbit turbulentele populatii tribale ale Peninsulei Arabice. Revarsându-se în afara Arabiei, ea si-a extins rapid dominatia politica asupra regiunilor înconjuratoare, si-a consolidat stapânirea în anii care au urmat iar în al treilea veac al existentei sale (sec. IX d.Hr.) a dezvoltat o cultura stralucita si foarte creativa. Ridicarea acestei miscari religioase a schimbat cursul istoriei si a îmbogatit patrimoniul istoriei universale cu o civilizatei ilustra. Aceasta miscare religioasa continua sa fie si azi ancora si calauza spirituala a peste un miliard de oameni.
Aceasta miscare religioasa a fost numita islam de întemeietorul ei, profetul Mohammed. Islam este un cuvânt arab care înseamna: acceptare, predare, supunere, legamânt si exprima atitudinea cea mai adânca a celor care au ascultat propovaduirea lui Mohammed. Musulmanii (nume care înseamna literal, cei care adopta islamul), ca adepti ai miscarii islamice, marturisesc prin chiar numele lor ca s-au încredintat în mâinile unui suveran divin a carui vointa urmaresc s-o împlineasca în orice aspect al vietii.
În alt sens, islam este si numele unei comunitati religioase dar într-un mod mai profund desemneaza o atitudine interioara de recunoastere umila a obligatiei omenesti de a împlini scopul creatorului maret si puternic. Relatia corecta a unei persoane cu Dumnezeu este numita islam si aduce cu sine atât împlinirea vietii umane aici pe pamânt, cât si rasplata în viata de dincolo.
Uneori se foloseste si numele de mahommedanism pentru a desemna credinta musulmanilor dar acest nume pare sa sugereze ca musulmanii s-ar închina lui Mohammed cam în felul în care crestinii se închina lui Hristos. Este vorba mai degraba de atitudinea pe care credinciosii religiei mosaice o au fata de profetul Moise sau lutheranii fata de Luther.

Întinderea islamului

În prezent, peste un miliard de oameni sunt musulmani. Desi musulmanii se gasesc mai mult sau mai putin pretutindeni, majoritatea sunt concentrati într-un sir de tari de amândoua partile ecuatorului care se întind din Maroc pâna în Insulele Filipine. Aceste tari ocupa un teritoriu de mare însemnatate istorica si strategica, întrucât ele sunt asezate de-a curmezisul celor mai importante cai de comert si comunicatie între Lumea veche (Eurasia si Africa de nord) si Lumea Noua (America).
Principalele grupuri musulmane sunt formate de popoarele de limba araba, turca si persana din Orientul Apropiat si de majoritatea populatiei arhipelagului Indonesia.

Cea mai mare concentrare de musulmani se gaseste în subcontinentul indian, unde populatia musulmana din Pakistan, Bangladesh si India totalizeaza mai mult de 250 milioane de locuitori si creste în fiecare zi. Atât Indonesia cât si Pakistan (înainte ca Bangladesh sa devina stat separat) au pretins ca au cea mai mare populatie musulmana între statele lumii, fiecare din cele doua cu peste 100 milioane de musulmani dar statistici precise sunt greu de obtinut. Astfel, centrul de greutate islamic se situeaza la est si la sud de granitele Pakistanului, în pofida prejudecatii obisnuite ca tarile arabe si Iranul ar fi inima lumii islamice.
În Europa, populatia musulmana se gaseste aproape exclusiv în Turcia si statele balcanice dar în Evul Mediu au fost multi musulmani în Spania, Sicilia si Italia. În Comunitatea Statelor Independente (fosta URSS) au populatie musulmana republicile de limba turca din Azerbaidjean si Turkestan la vest si la est de Marea Caspica. Musulmani se mai gasesc în China de vest si sud, precum si în Africa neagra, la sud de Sahara si de-a lungul tarmului continentului, mai ales pe cele de est, unde s-au asezat imigranti arabi si indieni. Musulmanii din America provin din imigranti si sunt destul de putini.

LUMEA ARABA PRE-ISLAMICA

Arabia înainte de Mohammed

Islamul s-a nascut într-una din cele mai pustii regiuni de pe suprafata pamântului – Peninsula Arabica. Aceasta zona este formata din deserturi inaccesibile, stepe aride si munti golasi, împreuna cu câteva oaze si tarmuri maritime favorizate, unde apa este suficienta ca sa permita agricultura si o viata sedentara. Desi câteva culturi înaintate, cu orase mici, au înflorit în antichitate în tinuturile binecuvântate de la marginile Arabiei, în cea mai mare parte a istorie ei, Peninsula a fost domeniul triburilor nomade ratacitoare care numai ele singure aveau priceperea si rezistenta necesare pentru a supravietui asprimii conditiilor naturale.
Aceste populatii tribale o duceau de azi pe mâine, ratacind din loc în loc cu turmele si cirezile în cautarea apei de baut si a pasunilor. În primavara fiecarui an se aventurau în desert, unde ploaia facea pentru scurta vreme sa înfloreasca plantele. Apoi, nomazii se întorceau pe înaltul platou central si acolo fiecare grup îngradea câte o parte din teritoriu pentru folosinta propriilor turme si cirezi.
Cheia acestei vieti aspre era prezenta camilei care asigura o mare parte din necesitatile de hrana, transport si îmbracaminte ale nomazilor. Erau crescute si turme de oi si capre iar uneori vestitii cai arabi dar acestia serveau doar la ridicarea prestigiului stapânilor lor sau pentru razboi si erau adesea mai mult o povara decât un patrimoniu în conditiile vietii din desert.
Din cauza conditiilor naturale, viata în Arabia s-a desfasurat multe secole în acelasi chip. Deserturile fara drumuri si muntii formidabili puneau o stavila care descuraja aventurierii razboinici din afara iar într-o anumita masura îi facea pe cei din interior sa traiasca la fel ca într-o insula. De-a lungul istoriei antice nici unul din marii cuceritori nu a fost în stare sa exercite controlul asupra peninsulei si nici arabii însisi nu au fost în stare sa se uneasca îndeajuns pentru a forma un stat al lor propriu. Cu toate acestea, a existat întotdeauna o anumita masura de contact între arabii de la granitele nordice ale peninsulei si alte civilizatii iar ca urmare a înflorit comertul. Idei si influente ale culturilor mai dezvoltate si-au croit si ele drum, pe aceasta cale, în interiorul peninsulei.

Tribul lui Mohammed

Ca toti arabii, Mohammed a fost si el membrul unui trib numit Quraysh sau tribul Koreisitilor iar conditiile vietii tribale formeaza unul din elementele importante, atât ale mediului sau personal, cât si ale mediului în care a rasarit islamul. Cu câtva timp înainte de nasterea lui Mohammed, koreisitii au intrat în stapânirea vaii aride Mecca, a puturilor si locurilor ei sfinte si s-au stabilit acolo. Ei au constituit curând o comunitate prospera care înflorea datorita comertului si a crescut repede de la situatia anterioara neînsemnata la nivelul unuia din cele mai puternice grupuri tribale de pe peninsula.
Desi koreisitii traiau într-o cetate si cu toate ca însusi Mohammed se nascuse într-o cetate, legaturile cu viata anterioara din desert erau înca foarte puternice. Ca sa mentina legatura cu viata din desert, obisnuiau sa-si trimita copiii sa traiasca o vreme într-un grup nomad. Mohammed a petrecut o parte din copilaria lui într-un asemenea grup.

Valorile Arabiei pre-islamice

Arabii beduini nu erau deosebiti de cucernici însa aveau anumite obiceiuri si idei religioase. În general, puteau fi numiti animisti, deoarece credeau în puteri supranaturale, spirite si demoni pe care încercau sa si-i faca favorabili. Duhurile asociate cu stânci, izvoare si copaci aveau o importanta deosebita.
Beduinii erau influentati si de religia astrala a popoarelor semite antice, de la care preluasera cultul unor divinitati asociate cu corpurile ceresti. Pe locul întâi erau zeitele, dintre care cele mai importante erau al-Lat, al-Uzzan si al-Manat. Aveau si un zeu superior numit Allah dar functiile lui erau vagi si nu era puternic conturat în gândirea si practica lor religioasa. Cu toate acestea, Allah era cunoscut de arabi iar proclamarea de catre Mohammed a puterii suverane unice a acestei divinitati nu presupunea introducerea unui zeu cu totul nou.
Arabii faceau si pelerinaj la locurile sfinte aflate în diferite zone ale peninsulei. Exista un sanctuar la al-Manat, nu departe, la nord de Mecca, unde se tinea un bâlci annual, pe muntele sfânt. Totusi, cel mai important centru de pelerinaj era cladirea dreptunghiulara din valea Mecca lânga putul Zam-Zam, cunoscuta sub numele de Kaaba. În timpurile pre-islamice zeul principal al Kaabei era Hubal dar mai erau si altii asociati cu sanctuarul. Când tribul koreisitilor a luat în stapânire Mecca fiecare ginta si-a instalat propriul ei idol în incinta sacra a sanctuarului. Aproape primul lucru facut de Mohammed dupa ce a cucerit Mecca a fost distrugerea acestor idoli pagâni si purificare Kaabei de aceste simboluri pagâne.
Pelerinajul la Kaaba si riturile îndeplinite acolo cuprindea o mare parte din practicile islamice actuale. Pelerinajul avea loc într-o anumita luna considerata sacra a calendarului lunar, luna în care orice conflict armat era interzis. Renuntarea la ostilitati permitea populatiilor tribale de departe si din apropiere sa se adune nu doar în scopuri comerciale, ci si pentru întreceri poetice si alte activitati asemanatoare care desfatau pe arabi. Îndatorirea islamica a pelerinajului la Mecca s-a întemeiat pe aceasta traditie a vechii Arabii însa i-a transformat întelesul, reinterpretându-l într-un mod mai profund religios.
Exista marturii despre o intensa insatisfactie religioasa în Arabia cu putin timp înainte de aparitia islamului. O grupare numita hanifii care pretindeau ca sunt descendenti spirituali ai lui Avraam erau cunoscuti pentru virtutea si religiozitatea lor profunda. Mohammed pretindea ca este un hanif si considera noua dispensatiune pe care o predica drept o continuare a învataturii hanifilor. Se cunoaste putin despre hanifi, chiar întelesul acestui nume este neclar, însa gândirea lor religioasa se îndrepta spre monoteism si spre asezarea vietii spirituale pe temelii mai sigure.
O marturie în plus a cautarilor religioase din Arabia era patrunderea celor doua mari religii monoteiste, crestinismul si iudaismul. Existau acolo comunitati de crestini si iudei. În sudul Arabiei, cu mai mult de un secol înainte de aparitia islamului, fusese un regat iudeu care fusese distrus de navalitorii crestini etiopieni, veniti sa razbune persecutarea crestinilor în zona respectiva. Existau, larg raspândite si triburi de limba araba trecute la iudaism, mai ales în oaza Yathrib, unde avea sa se stabileasca Mohammed, când nu a mai putut locui la Mecca. Crestini erau, poate, mai putini însa exista o comunitate crestina bine cunoscuta la Najran, la sud-est de Mecca.
Pe lânga aceasta, arabilor li se ofereau multe prilejuri de a face cunostinta cu iudaismul si crestinismul din cauza relatiilor comerciale cu regiunile dinspre nord. Cunoasterea acestor doua religii a fost importanta, fiindca a pregatit pe cei ce intrasera în contact cu ele sa primeasca învataturile strâns înrudite ale lui Mohammed si astfel au contribuit fundamental la aparitia si dezvoltarea efectiva a islamului.

În afara de perspectiva tribala, conditiile care prevalau la Mecca au influentat semnificativ pe Mohammed si aparitia islamului. Contrar unei prejudecati obisnuite, islamul s-a nascut într-un oras, nu în desert. Cu câtva timp înainte de nasterea lui Mohammed, Mecca devenise un centru comercial prosper, iar cetatenii ei, koreisitii câstigasera atât bogatie, cât si prestigiu. Dezvoltarea Meccai a fost rezultatul conditiilor politice din vremea aceea.
Dusmania de lunga durata dintre Persia Sassanida si Imperiul Romano-Bizantin distrusese comertul de-a lungul rutei interioare de la Marea Mediterana la capatul apusean al golfului Persic. De aceea, a fost cautata o noua cale comerciala pentru bunurile aduse din rasarit, iar aceasta noua ruta a urmat câmpia litorala a Arabiei, de la porturile maritime ale Yemenului de unde circulau corabiile atât spre India, cât si spre Africa. Mecca era situata pe câmpia litorala, într-un punct unde ruta de nord-sud intersecta alta cale comerciala majora care ducea spre est si spre centrele comerciale din Irak. Mecca era astfel asezata ideal pentru a servi drept centru al unui comert bogat.