In termeni medicali, putem defini durerea ca un simptom al unei actiuni dezagreabile. Simtim durere cand ne lovim, cand auzim un zgomot prea puternic, cand “ceva” in organismul nostru nu functioneaza cum trebuie. Acel “ceva” de multe ori poate fi observat si atins, ca o lama de cutit cand ne taiem, sau poate fi intangibil, indescifrabil, ca o durere atroce de cap.
Durerea, de fapt, este o experienta traiata cerebral. Cand ne rupem o mana, durerea nu se afla in oase, in piele. Stimulii sunt transmisi pe cai specifice si nespecifice in creierul nostru care ne spune ca “ne doare mana”. Creierul nostru este cel care primeste, integreaza, analizeaza informatiile si ne da un raspuns- in acest caz, o traire. El este cel care “simte” durerea si ne face pe noi constienti de acest lucru.
In era vitezei, s-a ajuns la o idee general valabila in populatia umana ca durerea este nociva si trebuie indepartata. Ne doare capul-luam o pastila; ne doare spatele-luam alta pastila. Daca stam sa analizam semnificatia durerii aflam de fapt ca durerea este aliatul nostru, este sistemul nostru natural de aparare. Daca ne intepam- ne tragem mana nu? Pai si cum am putea face asta daca suprimam pe toate caile posibile durerea?
Creierul nostru primeste un aflux continuu de informatii din mediu inconjurator si cel intern. El selectioneaza informatiile pe care sa le prelucreze si ne face constienti doar de anumite lucruri. Sper deosebire de zgomote,imagini-care intre anumite limite sunt inofensive- senzatiile durereoase altereaza intreaga stare de bine a individului.
Avem reactii psihice, care, daca aruncam un ochi in lumea animalelor, sunt universal valabile, cum ar fi tipete, lacrimi, agitatie etc.
Pe de alta parte avem reactiile care se petrec in organismul nostru numite reactii vegetative. Acestea insotesc durerea si sunt de multe ori direct proportionale cu intensitatea si caracterul durerii. Ne creste pulsul, simtim in piept inima care se zbate, creste frecventa respiratorie, ni se modifica continutul salivei, creste secretia sudorala, un amalgam de fenomene care pun organismul “in garda”, il pregatesc pentru aparare, fuga, sa faca fata situatiilor neprevazute.
In organismul uman avem receptori specifici pentru durere, numiti algoreceptori, si sunt reprezentati de terminatii nervoase libere. Se gasesc raspandite in organismul nostru in piele, oase, articulatii, pulpa dentara, muschi, si in multe alte zone.
Avand o raspandire asa de vasta, sunt stimulati si de factori exogeni -externi organismului) si de factori endogeni-interni. Factorii exogeni pot fi reprezentati de aproape orice stimul, de la lumina prea puternica, la suprafete dure, zgomote puternice, substante corozive etc. Orice din afara organismului nostru care ne provoaca durerea este un factor exogen. Cei endogeni sunt reprezentati in principal de dezechilibre – o aciditate crescuta a sucului gastric provoaca senzatia de arsura.
Revenind la cele discutate anterior, creierul nostru este cel care ne trimite aceste semnale de durere pentru a ne atentiona ca ceva nu functioneaza cum ar trebui. Felul cum simtim noi aceasta durere difera de la o persoana la alta. Se afirma faptul ca durerea este simtita altfel, in functie de facultatile intelectuale ale individului. De asemenea, perceptia durerii este influentata si de personalitatea individului. O persoana foarte emotiva va privi durerea cu alta intensitate comparativ cu un individ rece, detasat.
Durerea nu este un simptom trait doar fizic sau doar psihic. Este un amalgam de fenomene care concura spre acelasi scop – siguranta individului. O durerea de intensitate foarte mica va modifica si ea intregul comportament al individului. Componenta afectiva cu cea psihic se impletesc si ne afecteaza ca un individ intreg: personalitatea, reactiile, actiunile.
Ceea ce noi ar trebui sa aplicam in viata de zi cu zi, este ideea ca orice durere, ne avertizeaza in legatura cu ceva. Atunci cand incercam sa ne tratam, sa nu tratam efectul(aici durerea), ci cauza durerii. Suprimarea durerii ne ia posibilitatea de a gasi cauza si de a rezolva problema.
Asa ca, durerea = un semnal de alarma!
Autor: Sorina Podariu, membru Descopera.org
