Nimeni nu a reusit inca sa intocmeasca o statistica a monumentelor megalitice din Europa; o cifra ceva mai precisa – circa 200 aliniamente in cercuri, de obicei concentrice – pare sa existe pentru insulele Britanice; in apusul si nordul Europei, ele sunt apreciate la 40.000 la 50.000; uriase blocuri de piatra necioplita, infipte partial in sol, fie izolat, fie sub forma de trilite (dolmene) sau dispuse dupa o geometrie a carei semnificatie ne scapa. Au fost ridicate, probabil, intre anii 3000 si 1500 i.e.n. in tarile scandinave si insulele britanice; in nord-vestul Germaniei, in Britania, Spania, Portugalia si pana in insulele din apusul Mediteranei urias arc de monolite, trilite, lungi alei de piatra si cercuri mai mult sau mai putin regulate, monumente ale unei (sau unor?) culturi enigmatice; infruntand „Timpul” cu trainicia si durabilitatea pietrei.
Oamenii de stiinta au cautat o explicatie a faptului ca imensa majoritate a monumentelor megalitice se gasesc in regiunile de litoral, sau, in orice caz, nu prea departe in interiorul acestor regiuni.
Sa fi fost ele, oare, inchinate unor divinitati ale marii? Sau poate ca explicatia este mai simpla: regiunile de litoral au avut intotdeauna un avans in ce priveste evolutia fata de cele din interior – marile culturi s-au dezvoltat in Mesopotamia udata de Tigru si Eufrat si marginita de Golful Persic (Regiunea Golfului, cum i se spune din ce in ce mai frecvent astazi), pe coastele Asiei Mici, in regiunea Marii Egee si a Mediteranei in general ,,Marea si navigatia au fost cei mai mari pedagogi ai umanitatii. Marile au promovat capacitatea de creatie a oamenilor, i-au facut inventivi si le-au stimulat inteligenta prin schimbul de idei cu popoare indepartate. (Ivar Lisser )
Complexele megalitice cuprind trei categorii de constructii:
Menhirul (mer = piatra si hir = lunga) o piatra mare, amplantata vertical an sol;
Cromlehul (crom = cerc si leh = loc) un ansamblu de menhire dispuse an cerc sau semicerc (cel mai monumental este cromlehul de la Stonehenge langa Salisbury);
Dolmenul (taol = masa si maen = piatra) o piatra plata orizontala, asezata peste alte pietre, verticale.
Majoritatea megalitilor sunt pietre in stare naturala, transportate probabil de la mare distanta, apoi ridicate pe verticala, toate acestea prin niste mijloace greu de imaginat pentru o presupusa populatie de agricultori din epoca pietrei slefuite, de unde si marea lor enigma. Unele menhire au fost chiar fasonate, probabil cu ajutorul apei si al focului. Cea mai mare astfel de piatra fasonata din Europa se numeste „Piatra Zanelor”, acum sfaramata in patru; ea atingea in pozitie verticala 21 m (cam cat analtimea unui bloc cu opt etaje). Acest menhir, numit, de asemenea „Er Grah” sau „Marele menhir sfaramat”, avea o greutate cam de 300 de tone. Pozitia bucatilor componente sugereaza ca el era constituit dintr-o singura piatra, pana in momentul cand s-a prabusit, ca urmare a unui cutremur de pamant sau a unei lovituri de trasnet. Vizibil odinioara de la mare distanta, se presupune el ca determina anumite directii legate de momentele principale ale Lunii.
Structuri megalitice timpurii in Asia
Mari structuri ceremoniale sunt repartizate pe o suprafata imensa, cuprinzand: partea de nord-vest a Africii, Palestina, Abisinia, Dekkan, Assam, Ceylon, Tibet, Coreea etc. Cele mai vechi structuri megalitice din Asia, cunoscute pina astazi, sunt Gobekli Tepe si Nevaly Chori (Turcia). Din cele peste douazeci de temple de la Gobekli Tepe sunt cercetate doar 4, diametrul unora fiind in jur de 30 m! restul templelor urmeaza a fi cercetate pe viitor. Desenele de pe unele coloane reprezinta diverse animale (vulpi, mistreti, lei, pasari, serpi, scorpioni). Chiar daca aceste temple sunt situate pe un alt continet au o stransa legatura cu cele din Europa.
Structuri megalitice europene
Marea majoritate a structurilor megalitice din europa sunt datate cu epoca neoliticului si epoca bronzului (mileniul 3-2 i.e.n.) si sunt intilnite in Marea Britanie (Stonehenge, Avebury, Devil’s Arrows) Franta (Bougon, Barnenez, Gavrinis), Portugalia (Almendres, Anta de Pendilhe), Irlanda. La inceputul sec.XX oamenii de stiinta au considerat ca toate aceste monumente apartin unei culturi megalitice globale, lucru confirmat de cercetarile moderne. Dintre cele mai fascinante structuri megalitice europene sunt Stonehenge si Morbihan.
Stonehenge
Unic in lume din punct de vedere arhitectonic, Stonehenge (afisat in prima imagine) este cel mai frumos cromleh dintre toate cate s-au pastrat. Vizitatorul este impresionat in primul rand de felul an care monumentul apare privirilor pentru prima data: izolat an mijlocul unei vaste campii, conceput in centrul unui gigantic val circular de pamant cu diametrul de peste 11 kilometri, cu o singura intrare prin care porneste spre monument o carare lunga de peste 2700 m si lata de 91 m. In jurul constructiei centrale se afla un complex de necropole cu tumuli. Intregul ansamblu se compune din 110 menhire de dimensiuni diferite, dispuse an patru cercuri concentrice. In ceea ce priveste scopurile acestui monument, ipotezele specialistilor difera. Una dintre ele afirma ca Stonehenge ar fi fost un locas de cult consacrat Soarelui. Intr-adevar, complexul este astfel orientat, incat la data solstitiului de vara – 21 iulie – Soarele rasare an directia drumului de acces an sanctuar. In acelasi timp, acesta servea ca loc de sepultura si oficiere a ritualurilor legate de cultul mortilor. Arheologii englezi ii atribuie o functie de observator astronomic. El ar fi fost destinat determinarii unor importante cicluri astronomice, precum si prevederii eclipselor.
Pana an zilele noastre, la 21 iulie, ziua solstitiului de vara, se desfasoara la Stonehenge o sarbatoare populara traditionala, in cursul careia populatia din Salisbury si localitatile invecinate se aduna aici pentru a asista la rasaritul Soarelui. Dincolo de toate aceste ipoteze insa, grandioasa structura a sanctuarului de la Stonehenge care poate evoca privitorului imaginea unui dans ritualic in cerc creeaza un cadru spectaculos si solemn pentru un locas in care se oficiau practicile spirituale ale omului din epoca neolitica. Constructia respecta principiul ordinii, ritmului si simetriei, delimitand un spatiu interior, magic; opozitia intre partile purtatoare (blocurile verticale) si cele purtate (blocurile orizontale) materializeaza pentru prima data, poate, in istoria omenirii, principiile fundamentale ale arhitecturii.
Monumentele megalitice din Morbihan
In regiunea golfului Morbihan (sudul provinciei franceze a Bretaniei) exista numeroase vestigii megalitice, in special in preajma localitatilor Carnac si Locmariaquer. Primele monumente megalitice care intampina, de obicei, vizitatorii regiunii sunt incomparabilele alinieri de pietre de aici. Peste 2500 de pietre, unele masurand mai mult de 4 m analtime, se aliniaza pe o suprafata de 4 km lungime si maxim 100 m latime, grupata in 4 sectiuni principale. Dupa estimarile specialistilor, aliniamentele de la Carnac cuprindeau odinioara 7000 de pietre uriase. Incintele circulare din pietre, numite cromleh, sunt mai frecvent intalnite in Insulele Britanice, unde aliniamentele sunt mai rare. Modul de dispunere a pietrelor in cromleh era conform exigentelor unui ritual demult uitat, dovedind, asa cum au stabilit specialistii in arheologie, cunostintele geometrice „descoperite” de Pitagora mult mai tarziu.
Cel mai inalt menhir din regiunea Morbihan, denumit „Uriasul”, are 6 m analtime. Amplasamentul menhirelor mai mici pare a fi determinat de vizibilitatea reciproca a unei asemenea pietre verticale. Se pare ca directia determinata de acestea indica anumite puncte de pe orizont unde rasar si apun Soarele si Luna, in momente importante din calendar.
Bibliografie: Wikipedia si radurusch.wordpress.com
Autor: Andrei Buga
