Raul este pana la un anumit nivel o constructie culturala. Locuitorii Insulei Pastelui credeau ca furtul, atunci cand era incununat de success, era o virtute.
Acesta era probabil un mecanism social de redistribuire a resurselor rare pe o insula mica. Dar unele tipuri de rau – razboiul, genocidul sau terorismul, ca sa numim cateva dintre ele – sunt recunoscute imediat drept Rau. Problema de ce-ului in care un Dumnezeu atotputernic permite aparitia unor asemenea grozavii e una dintre cele mai dificile (si evidente) intrebari religioase.
La un moment dat in istoria umana se parea ca Raul va fi eliminat de navala fortelor rationalismului si a modernismului. Diavolul a devenit un simplu personaj literar gata intotdeauna sa incheie un targ stupid cu cineva in schimbul sufletului acelui om.
Aceasta imagine trivializata este perpetuata in zilele noastre. Cinematografia il introduce pe diavol, fie printr-un efect special monstruos, fie prin intermediul unui trickster zapacit. Ideea de adversar nobil al lui Dumnezeu asa cum era infatisat in operele lui Dante, Milton sau in Biblie, este uitata de multa vreme.
Secolul XX a adus razboi total, genociduri, lagare ale mortii, arme nucleare, chimice si biologice si in final o teroare, care nu face discriminari.
Raul a revenit in forta, nu e nici o indoiala.
Binele si raul ca idei religioase
Conceptul dualistic al naturii a reprezentat o faza necesara in gandirea umana. Gasim aceleasi concepte de bine si de rau la toti oamenii pe pamant inca de la inceputul dezvoltarii lor, sub numele de animism.
Dar principiul unitatii domina dezvoltarea gandirii.
Omul incearca sa isi uneasca conceptiile intr-un monism consistent si armonios. Bineinteles ca in timp ce credinta in spirite bune tinde spre formarea monoteismului, cea in spirite rele, tinde spre acceptarea unei singure zeitati negative care intruchipeaza tot ceea ce e rau, imoral si distructiv.
Monoteismul si monodiabolismul, care au aparut simultan din tendintele monistice ale evolutiei mentale umane constituie impreuna un dualism, care pentru multi este in continuare, cea mai acceptata conceptie despre lumea noastra. Cu toate acestea, nu este telul final al filozofiei umane. Pe masura ce ganditorii omenirii au devenit constienti de dualismul implicat in aceasta interpretare a lumii, s-a manifestat din nou o tendinta catre o conceptie superioara, adica monism.
Ar putea monismul sa elimine ideea de Diavol ca sa il poata face pe Dumnezeu singur si unic? Sau va aboli ambele concepte lasand loc doar pentru o lume de materie in miscare? Oare viitorul omenirii, va fi dupa cum zice M. Guyau, o perioada in care religia va disparea, facand loc ireligiei?
Cei care nu inteleg implicarea dualismului in evolutia gandirii umane stiind doar ca doctrina sa nu poate fi sustinuta prin argumente, se asteapta ca viitorul omenirii sa fie ireligios, sunt liber-cugetatori care declara ca ateismul va inlocui toate conceptiile legate de Dumnezeu. Dar nu e posibil.
Tendintele monistice nu vor distruge religia, ci o vor purifica. Animismul salbaticilor a fost o etapa necesara in evolutia mentala a omului, apare ca o eroare pentru omul modern, dar e o eroare ce contine un adevar care se transforma intr-o conceptie mai complexa despre lumea in care traim. In mod similar, ideile religioase din prezent, sunt simboluri. Literar, nu inseamna nimic. Nu au sens. Dar odata inteleasa natura lor simbolica, ele devin sursa unei conceptii mai pure a adevarului.
Tendintele filozofice care se impun azi ne conduc catre o conceptie pozitiva a lumii, in care simbolurile sunt inlocuite de argumente, iar acest lucru nu determina o negare a alegoriilor religioase, ci o intelegere mai profunda a lor.
O stare de ireligie in care omenirea ar adopta si practica o doctrina a ateismului, e o imposibilitate. Ateismul e o negatie, iar negatiile nu pot sa reziste singure, deoarece au sens numai daca sunt confruntate cu o idee pozitiva pe care sa o respinga. Deci conceptia noastra antropomorfica despre Dumnezeu, numita pe scurt antropoteism, care are ca baza o fiinta infinita, o sa faca loc unei alteia, in care vom intelege ca ideea de Dumnezeu personal e doar o simpla metafora. Dumnezeul viitorului nu va fi unul personal, ci unul super-personal.
Viziunea n sine este corecta si logica. Dar…
Pentru ca are un dar… Pleaca de premisa ca divinul exista, acesta fiind binele sau(si) raul, n functie de necesitati. Pentru omul credincios raportarea este simpla, pentru ca se face la divinitate. Dar si pentru cel necredincios (ateu) este la fel de simpla, chiar daca nu se raporteaza la divinitate. Aici apare acel dar…, pentru ca omul rational l poate ntelege pe cel credincios, invers NU. De aici si confuzia n a defini ateismului ca fiind negatie. Ateismul nu are ce nega. Negarea o face structura religioasa, care scoate n afara LEGII pe necredincios-ateu-rational pentru ca nu l poate ntelege.
Sa dau un exemplu, un punct pe o dreapta. Pentru el exista doar doua dimensiuni, binele si raul, nainte si napoi. Este aproape imposibil sa gndeasca un sistem valoric bidimensional, cum este planul, care are nainte-napoi dar si stnga-dreapta…
Nu e rau….poate colaboram odata…
„ATESM s.n. Negare a existentei lui Dumnezeu si a oricarei divinitati; conceptie care se bazeaza pe aceasta negare. – Din fr. athisme.” Sursa: wiki.atei.ro
Omul rational poate fi doar ateu? 😐 Ateii ii inteleg pe credinciosi?
Pentru menssana1984: multumesc pentru invitatie si corectarea diacriticelor. Este pacat sa nu scrieti cu diacritice romanesti, mai ales ca acest lucru este posibil, poate va ajut si aici.
Pentru Marius: Nu am gasit alt termen pentru a defini ceea ce teistii considera ca fiind ateist decat rational. Rational insemnand ca poate ca propriile idei sa si le schimbe daca exista argumente pertinente si logice. Inclusiv a lua in calcul existenta divinitatii. Si prin asta da, il poate intelege pe credincios. Sa nu facem totusi o confuzie intre ateisti si antiteisti. Antiteisti sunt mai degraba prezentati in articol…
Pe blogul meu gasiti mai multe detalii pe aceasta tema: http://profudereligie.blogspot.com
Profule,ai inversat termenii.Nu poti defini ateismul daca nu te-ai confruntat cu problema in sine.Existenta divinitatii.Ai pune-o la indoiala?
Credincios – iata termenul irelevant aici.
interesant
Corect!……
Oricum,tot ma intreb exista diavol sau Gods(dumnezeu)……??
Devol,angel,Gods,demons ce sunt oare acestia?!Exista cumva sau e doar imaginatia mea?
Pentru Dell: Existenta divinitatii… Din pacate este pusa la ndoiala prin chiar definirea sa. Cel care sustine existenta a ceva trebuie sa demonstreze acest lucru. Asadar credinciosii trebuie sa demonstreze existenta acelor divinitati, mai ales ca sunt mai multe, conform diferitelor religii. Asa este logic, rational.
Pentru B’al: Cteva opinii cu privire la divinitatea pozitiva si cea negativa aici: Diavolul, parte a divinit??ii
eu cred ca binele invinge intotdeauna raul
de exemplu:sa zicem ca binele reprezina lumina si intunericul reprezinta raul
te aflii in desert pierdut:
1)noaptea vezi o lumina de la o lanterna,ajungi la civilizatie te salvezi;
2)ziua vezi niste oameni ce fac o umbra:la ce te uiti :la umbra sau la oameni?la oameni te salvezi;
deci am demonstrat ca binele invinge intotdeauna
noi nu intelegem morala:faci bine gasesti rau pe pamant
aceasta morala este adevarata deoarece : cand ajuti pe ceilalti si muncesti corect si faci bine iti este greu deoarece raul te asalteaza.,dar binele castiga intotdeauna si asta este calea corecta,
pe de alta parte:daca faci rau binele te inconjoara pe pamant
furi si nu te prinde ai bani faci afaceri necurate etc;o duci bine deoarece binele vrea sa te aduca pe calea cea buna,dar tu nu vezi chestia asta orbit fiind sa faci rau.Tu fiind de partea raului nu este calea corecta.
Si daca mergi prin desert ziua si vezi o caverna intunecata si racoroasa, unde „binele” nu te usuca de sete?
Mergi inainte prin „bine”, nu?
Eviti caverna…doamne fereste sa mai aiba si un izvor in ea….
Si daca ziua vezi niste oameni ce fac o umbra, deja e clar ca intai te-ai uitat la om, iar mai apoi te-ai uitat sau au tras concluzia logica ca au si o umbra, deci oricum ar fi te-ai uitat la om mai intai.
Eu incep sa nu mai cred in existenta binelui si a raului.
Raul este ingaduit si are rolul sau in asigurarea echilibrului…daca raul nu ar exista nu ne-am putea da seama de necesitatea reintoarcerii la originile spirituale si am sta cantonati la nesfarsit prin cine stie ce colt de univers.
Chestia cu Binele și Răul este foarte simplu de explicat,totuși îți trebuie ceva minte ca să înțelegi…
În primul rând ele nu pot exista separat ca fiind un întreg fiecare..
Un întreg este format din două jumătăți opuse ca semn dar cu valori egale…
Dumnezeu este Totul iar totul este (- infinit+infinit)=0= Nimic…
Faptul că noi am învățat că -1+1=0 ,iar zero înseamnă nimic duce la necunoasterea Adevărului…
Practic sunt patru variante posibile de acceptare a celor două si doar una duce la Adevăr (Lumină) însă se cunosc până in prezent doar trei dintre ele si care niciuna nu este întreagă..
Doar cu bine (+) ,becu l nu se aprinde
Doar cu Rău (-) becul nu se aprinde
Nici cu + nici cu -, becul niciatat nu se aprinde…
A patra variantă este Adevărul (Lumina) ..
Și plus și minus în același timp becul se aprinde …
Nu rezultă zero cum se crede..
Adevărul se află întotdeauna in centrul oricarui corp sau univers ..adică la oameni se afla in inimă..acolo se întâlnesc binele si raul si formează un întreg Viața)
Trupul fara suflet nu poate exista si invers
Tot timpul există alternanțe între Bine si Rău,
Unii aleg să meargă spre Lumină ( dar ce face căldura fără frig? Te arde evident)
Alții aleg să meargă spre Întuneric ( dar ce face frigul fără căldură? Te înghețată e clar)
Sunt si oameni care nu aleg să meargă în niciuna din direcții considerând- use doar ei și atât
Dar sunt foarte puțini care au înțeles că mergând în ambele direcții în același timp așa vor vedea Lumina sfântă..
Dumnezeu iubeste si pe cel rău in aceiasi măsură cum il iubeste pe cel bun..
Pentru ca toti fac parte din EL..Acesta este si răspunsul totodată la întrebarea de ce…?
De ce Dumnezeu nu îl pedepsește pe cel rău..!!?
R: Pentru că EL vrea Pace ,unificare intre cele două ca sa devină un întreg cum este EL..nu război intre ele.spre a se duce la pierzanie.
@Vili Dar sunt foarte puțini care au înțeles că mergând în ambele direcții în același timp așa vor vedea Lumina sfântă..
Doar pentru ca alegi sa folosesti metafore alese pe spranceana de tine nu inseamna ca ai si dreptate.
Conform propriilor tale metafore preotii care molesteaza copiii sunt pe calea cea buna, cea indicata de tine. Merg pe calea luminii dar si pe calea intunericului.
Ce ar fi dragostea spirituala fara dragostea fizica?
Ce ar fi Dumnezeu fara Satana?
Dar stai… uite uneori minus cu minus genereaza iubire, ia exemplu de la cuplurile gay.
Mai potoleste cu argumentele acestea de ora de religie din clasa 1-4.